Trecand la nivelul generalizarilor mai ample, lui freud II datoram un prim si interesant "recensamint" sistematic al "padurii" de intentii refulate, existente in inconstient, al posibililor "hoti". Din acest efort rasare mai limpede ideea continuitatii care exista intre psihicul omului normal si cel al omului atins de o suferinta psihica evidenta. In stradania de a descoperi nu conditii favorizante secundare, ci chiar cauzele bolilor. Isi afla radacina optimismul lui freud privind posibilele masuri de profilaxie a acestui gen de afectiuni, isi afla explicatia prezenta lui freud in aceasta carte al carei scop este sa contribuie la cunoasterea creierului. De buna seama ca freud a exagerat in mai multe privinte. intai pentru ca a pus in circa pulsiunilor sexuale refulate marea majoritate a "hotiilor", a tulburarilor neu-ropsihice mai grele sau mai usoare. sunt binecunoscute astazi chiar si urechilor relativ profane asa-numitele "complexe" descrise de freud: "complexul lui oedip" (atractie intre mama si fiu, intre fiica si tata), "complexul de castrare" (datorat interdictiei pentru fiu, venita din partea parintelui, de a-si incepe viata sexuala prea devreme), este cunoscuta ideea infringerii "principiului placerii" de catre "principiul realitatii".
In teoria generala a nevrozelor, freud porneste cu analiza cauzelor inca din copilarie. Importanta copilariei este dubla — spunea el —: pe de o parte copilul isi manifesta pentru prima data instinctele si tendintele innascute, iar pe de alta parte el este supus unor influente exterioare, unor evenimente accidentale care trezesc la activitate alte instincte ale sale. In aceasta privinta, cercetatorii moderni au dovedit ca freud are dreptate. Insusirile constitutionale sunt, desigur, mosteniri de la stramosii nostri;. Dar exista si insusiri care au fost achizitionate la un moment dat fara ca aceasta achizitie sa provina din ereditate. Este admisibil ca facultatea de a achizitiona noi insusiri sa fie refuzata generatiilor pe care le luam in considerare? "valoarea evenimentelor vietii infantile nu trebuie diminuata in favoarea evenimentelor din viata ancestrala si a celor survenite in perioada maturitatii; faptele care umplu copilaria merita, dimpotriva — sustinea freud — o consideratie aparte.
Ele antreneaza consecinte cu atat mai grave cu cat se produc intr-o epoca in care dezvoltarea este incompleta, imprejurare care favorizeaza in mod cert, actiunea lor traumatizanta. Iata si un exemplu: scrijelind trunchiul unui copac, "pozna" noastra va avea aceleasi dimensiuni peste ani; o simpla intepatura in coaja unui vlastar, insa, se transforma, cu timpul, intr-o cicatOrice mutilanta. O observatie (preluata de la freud): printre pornirile refulate, izgonite din constiinta, cerintele dezaprobate ale sexualitatii se afla in prima linie; implicit, deci — spune parintele psihanalizei — omul refuza sa le ia in consideratie si nu vom putea sa ne facem niciodata o idee despre grandoarea si importanta lor daca procedam potrivit eului constient, rational. Adversarii lui freud au procedat si ei minati de pornirea instinctiva de a refula Orice atentie data sexualitatii? Nu tocmai. Freud isi are, desigur, limitele si exagerarile care indreptatesc critica. Deocamdata, insa, noi continuam sa ne ocupam mai ales de meritele lui.
In bolile psihice, observa freud, realitatea psihica, subiectiva, are rolul principal, nu realitatea obiectiva. cand analizam realitatea psihica trebuie sa fim atenti la cantitatea de apetit sexual nefolosit pe care este persoana este capabila sa o tina in suspensie si la fractiunea mai mare sau mai mica din acest libido pe care ea este in stare s-o deturneze de pe calea sexuala pentru a o orienta spre alta "stare de agregare" prin sublimare. Scopul final — spunea freud — al activitatii psihice care, din punct de vedere calitativ, poate fi descris ca o tendinta de a agonisi placerea si a evita suferinta, ne apare, daca-l privim din punct de vedere economic, ca un efort de a stapani numarul imens de excitatii care isi au sediul in aparatul psihic si de a impiedica suferinta care poate rezulta din stagnarea lor". Exista o cale deosebita considera el — de intoarcere de la subiectiv ia obiectiv, de exprimare superioara a unor tendinte refulate: arta. Artistul — spunea freud, vulgarizand putin lucrurile — este, in acelasi timp, un introvertit pe care-l ameninta nevroza. Animat de pulsiuni si tendinte puternice, el ar vrea sa cucereasca onoarea, puterea, bogatia, gloria, dragostea femeilor. Dar II lipsesc mijloacele prin care sa-si procure toate aceste satisfactii".
Iata pentru ce — ne explica, in esenta, freud — ca un om nesatisfacut ce este, se indeparteaza de realitate, isi concentreaza intregul sau interes si apetitul sexual asupra dorintelor create de imaginatia sa, ceea ce il poate duce usor la nevroza. sunt necesare bogate circumstante favorizante pentru a nu ajunge ia acest rezultat. E posibil, totusi, ca psihicul lor sa aiba o mare putere de sublimare evitind refularile capabile sa declanseze conflicte. Si astfel artistul, creind, gaseste calea realitatii" — conchide freud. In adevarul ca activitatea creatoare permite exteriorizarea unor energii altfel zagazuite, generatoare de insatisfactii, s-a strecurat si exagerarea ca sursa acestora ar fi exclusiv sexuala. Urmeaza sa mai vedem ce anume intelege freud prin "sexualitate". Dar nu inainte de a vorbi si despre vis).
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977