Cu toate acestea in tot evul mediu si in pre-renastere artele plastice пи-fi gasesc locul bine stabilit nici printre "artele liberale" nici printre "artele mecanice". Separarea lor de "artele liberale" nu este lipsita de semnificatie. Aici domneste teologia, toate celelalte "arte" fiind — desigur — simple ancillae. Pictura, ca ars, nu poate fi subsumata teologiei. Si acest lucru nu numai datorita faptului ca, prin traditie, partea ideativa a operei de arta II revenea teologului si deci nu "artei" ca atare, ci pentru ca in insasi conceptia despre "ars" facea locul o periculoasa infirmare a principiilor teologice: revelatia formei, nascuta din procesul activ al muncii creatoare. Din aceasta cauza pentru mult timp estetica medievala va fi o estetica teologica, inconciliabila cu Orice tentativa de critica aplicata. Dintre toate artele, doar muzica putea fi legata in mod firesc de ierarhia artelor liberale, deoarece insasi biblia (sap.
Vorbea despre o constructie muzicala ("in mensura, et numero, et pondere") a lumii. In aceasta perspectiva, definitia data de Cennini picturii transcende, intr-o anumita masura, problema conflictului "arte liberale " — "arte mecanice" pentru a-si dezvalui nebanuite conotatii clasicizante. Pare ca distinctia careia II este intrade-var tributar Cennini este cea pe care o face qitintilian intre arte "teoretice", "practice" si "poetice". Exista mai multe categorii de arte: unele se bazeaza pe speculatia teoretica, se limiteaza adica la intelegerea si precizarea faptelor, asa este astrologia, care nu are o actiune fizica, ci se margineste la intelegerea faptului pe care-l are in studiu: de aceea este denumita theoretike (teoretica); altele se bazeaza pe actiune; aceasta le constituie scopul si se realizeaza prin actiunea insasi, iar dupa actiune nu lasa nici o urma; o astfel de arta este denumita praktike (practica): de felul acesta este dansul; altele constau intr-o infaptuire concreta si isi ajung scopul in realizarea unei opere pe care o prezinta ochilor; o astfel de arta o denumim poieiike (productiva): in felul acesta este pictura. Conceptia despre arta ca poietiche este preluata de qitintilian direct de la aristotel. In "etica nicho-mabica" aceasta se fixeaza definitia esentei artei: principiul ei este o productie - zamislire (poieni) care trebuie distins fie de cunoastere (theo-retike), fie de simplul "a face" care are un scop determinat legat de trai (praktike). Cennino Cennini considera arta un asemenea mod de "a produce", dar filiera aristotel-quintilian pare a se impleti cu traditia medievala reprezentata de i icentiu din reauvais, care complica lucrurile cu obisnuita dezinvoltura a epocii: pacatul origina: are trei cauze: ignoranta, lacomia, slabiciunea.
Eata de acestea reactioneaza trei forte divine: sa-pientia (forta intelectuala), virtus (forta morala) si necessitas (forta practica). Acestora le corespund trei activitati umane: stiinta (theoretica), etica (practica), arta (mecanica). Conceptia lui Cennini -va trece clarificarile clasice prin filtrul lui vincentiu din beauvais: arta este "producere" in sensul de poietike dar ea se naste din necessitas (este "un mestesug izvorit din nevoie") si ca atare va avea un caracter de ars mcchanica (operazione a mano). Coroborarea de elemente clasice si medievale este aici, prin sine insasi, semnificativa. Ea va aparea la toate nivelele textului lui cennini. Abia in plina renastere, cand se va relua si amplifica teoria artei ca "for-mativitate" se va reusi desprinderea definitiva de problematica artelor "mecanice" in numele unei superioare energh^ia, principiu ideativ si plasmui-tor de forme: Michelangelo este poate expresia cea mai inalta a acestei conceptii. Apare acum mai clara si distinctia fundamentala intre cartea lui Cennini si retetariile anterioare'.
Pentru teofil, lucrarea schedula di-versarium artium, avea drept tinta "decorarea casei domnului"*. Cennini are un cu totul alt scop: vrea sa arate cum se poate invata pictura. El face pasul decisiv prin care pictura se va ridica pe prima treapta a unei noi constiinte estetice. Pictorul — spune Cennini — trebuie sa aiba "inchipuire bogata (fantasia) si iscusinta in maini , pentru a gasi lucruri nemaivazute (ascunse sub umbra celor din natura) si pe care sa le infatiseze apoi, cu ajutorul mainilor, voind sa dovedeasca ca ceea ce nu e, este" (cap. Deci, alaturi de "iscusinta maini lor" pictura implica si "inchipuirea" (fantasia); aceasta este necesara pentru a gasi "lucrurile nevazute" in timp ce maiestria manuala este necesara pentru a le fixa dovedind ca "ceea ce nu e, este". Imaginea fara realitate materiala ("ceea ce nu e") ajunge astfel sa faca parte din lumea concreta, devine — prin ars — o realitate in sine, dar o realitate paradoxala: ceea ce nu exista, este. Ne intalnim aici si cu marea noutate a conceptiei lui cennini, poate intr-una dintre manifestarile ei cele mai pretioase si semnificative.
* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977