Pictura, asa cum doreste sa o impartaseasca Cennini prin cartea sa este deci pictura unei intregi traditii de atelier, si пи doar insumarea inventiilor tehnice; ea este primul fir al traditiei istOrice a picturii italiene. Acesta pleaca de la giotto. Prin ce este important? "giotto schimba arta picturii, aducind-o de la forma greaca la cea latina, moderna (. El stapani arta cea mai desavirsita pe care a avut-o vreodata cineva. Baza culturala a maestrului ni se indica a fi arta bizantina (il greco); limbajul pe care il instaureaza este insa cel gotic (il moderno) "european". Giotto nu se limiteaza insa la atit: pe fundamentul bizantin, parasit in favoarea limbajului gotic, el cladeste o pictura "latina", adica o pictura care este si "nationala", Italiana, dar si legata de o ambianta istorica determinata: antichitatea.
Acest limbaj complex il poarta pe giotto la stapanirea artei "celei mai desavirsite pe care a avut-o vreodata cineva". Aceasta pictura care ia nastere in cadrul unei revolutii artistice cu largi implicatii culturale va forma izvorul uceniciilor ulterioare. Ucenicia, ca si revolutia giottesca, nu se pune acum in primul rand in termeni tehnici ci in termeni de limbaj, in termeni de istorie a formei. Fundamental in aceasta privinta este cel de-al doilea pasaj din tratat in care se abordeaza problema "invatarii artei" (repetitiile nu sunt desigur accidentale): "tine-te de sfatul pe care ti-l voi da cu — scrie Cennini — caci giotto, marele mester, asa colora. El l-a avut ca ucenic — timp de douazeci si patru de ani — pe Taddeo gaddi, florentinul, care era finul sau; la randul sau, Taddeo, l-a avut ucenic pe agnolo, fiul sau, iar agnolo m-a avut pe mine ucenic, timp de doisprezece ani, si-n felul acesta m-a pus agnolo, a colorat mult stralucitor decat a facut xvii). , timp, si un element de este intr-un fel folosita in maniera greca in alt fel in maniera moderna; altcumva este integrata expresiei de catre giotto, altcumva de catre agnolo. Urmarind aceste moduri in dualitatea lor tehnica si expresiva si neuitind experienta marelui mester — ne spune Cennini — se va putea ajunge la o perfecta stapanire a penelului.
Toate aceste elemente ne sunt cu totul suficiente pentru a putea afirma ca protagonista tratatului lui Cennini nu mai este simpla ars in acceptia medievala a termenului. Lucrarea sa ramane fara indoiala o incercare de sistematizare a experientei tehnice din atelierele giottesti si post-giottesti, a experientei transmisibile. Aceasta este in primul rand, de natura tehnica. Contextul firesc al experientei artistice apare insa acum a fi pe de o parte fantasia si pe de alta parte traditia istorica. Artistul devine posesorul unui domeniu complex care II era refuzat de dogma medievala: ingegnum si traditio sunt absorbite in conceptul larg de ars si nu vor mai putea fi distinse de acum inainte decat prin brutale, artificiale si anacronice tentative. In aceiasi ani cu cennini, Filippo, villani, avocatul promovarii picturii printre artele liberale, va putea sa opereze o distinctie de principiu intre. Manierele" diversilor trecentisti, deveniti acum "oameni ilustri ai florentei": giotto este si aci "marele maestru" atat de perfect in arta sa incat refuza comentariul; maso este stilistul prin excelenta, el picteaza mirabili et incredibili Venustate, stefano este neintrecut in redarea anatomiei, o adevarata nature syrpia, iar Taddeo gaddi apare ca speci ilgnityf arhitecturale ale imaginii, astfel incat poate fi socotit un nou vitruviu.
La mijlocul secolului urmator lorenzo ghi-berti elaboreaza pe baza trecentesca prima istorie a artistilor italieni, care incepe cu cimabue, asemeni marii opere de mai tarziu a lui Vasari. Putem spune deci fara exagerare ca rudimentara schita a evolutiei figurative pe care ne-o prezinta Cennini in linia traditiei giotto-taddeo-agnolo-Cennini este prima tentativa, modesta desigur, de abordare a problemei artei in componenta sa istorica. Arta este un limbaj — spune Cennini — un limbaj care are propria sa istorie. Cucerirea este de o insemnatate capitala, cu atat mai mult, cu cat tot acum apare, alaturi de termenii experientei artistice medievale — unificati — un concept nou: natura.
* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977