In medii solicitante, schimbatoare si nesigure, indivizii trebuie sa se sprijine unii pe altii pentru a crea o atmosfera de siguranta, incredere si putere. Avantajele lucrului in echipa in cadrul organizatiilor sunt date de participarea tuturor membrilor care contrubuie cu deprinderile si cunostintele de care dispun la luarea unor decizii colective eficiente si la introducerea inovatiilor. Principalul dezavantaj este faptul ca organizatiile alcatuite din grupuri, sunt de regula, afectate de competitia, ostilitatea si rivalitatea dintre ele. Echipele trebuie sa gaseasca metode creative de lucru care sa problematizeze conceptiile existente si sa ofere alternative starii prezente, daca vor sa aiba o contributie substantiala la dezvoltarea organizationala. Comportamentul colectiv sau de grup. Modurile in care functioneaza grupurile depinde de sarcina executata si de normele din organizatie. Un alt factor suplimentar este marimea.
Exista un grad mai mare de diversitate a talentelor, aptitudinilor si cunostintelor in cadrul unui grup numeros, dar indivizilor le este mai greu sa-si faca simtita prezenta. Pentru o participare optima si pentru un grad maxim de implicare a tuturor, marimea optima este intre cinci si sapte persoane. Dar pentru a se ajunge la anvergura necesara a bagajului de cunostinte, grupul trebuie uneori sa fie mult mai numeros, iar aceasta cerinta solicita suplimentar aptitudinile conducatorului in a determina participarea fiecarui membru. Principalele procese care au loc in interiorul grupurilor, sunt: interactiunea, implinirea functiilor de operare si intretinere, ideologia grupului, coeziunea grupului, dezvoltarea grupului si identificarea membrilor cu grupul. Organizatiile sunt alcatuite din grupuri de oameni care muncesc impreuna. In interiorul grupurilor sau intre grupuri au loc interactiuni, iar gradul de formalizare a acestor procese de interactiune variaza in functie de contextul organizational. Pentru a putea intelege si influenta comportamentul organzational, trebuie stiut cum se comporta grupurile.
Exista doua tipuri de grupuri: grupurile formale. Grupurile formale sunt constituite de organizatie in vederea atingerii unui scop definit. Sunt reuniti oameni cu aptitudinile necesare pentru executarea sarcinilor de munca si exista un sistem pentru dirijarea, coordonarea si controlarea activitatilor grupului. Structura, componenta si marimea grupului depind in mare masura de natura sarcinii, chiar daca traditia, cultura organizatiei si stilul managerial pot exercita o influenta considerabila. Cu cat sarcina este mai clar definita, cu atat mai structural va fi grupul formal. Intr-un grup extrem de structurat, conducatorul are un rol categoric definit si se prea poate sa adopte un stil autoritar. Grupurile informale.
Grupurile informale sunt constituite de oameni din organizatie care au unele afinitati comune. S-ar putea spune ca grupurile formale satisfac necesitatile organizatiei, pe cand grupurile informale satisfac necesitatile membrilor acesteia. Unul din principalele scopuri ale proiectarii si dezvoltarii organizatiei ar trebui sa fie asigurarea, pe cat posibil a dezideratului ca baza de grupare a activitatilor si modul in care grupurile sunt lasate sau incurajate sa se comporte satisfac ambele categorii de necesitati. Valorile si normele instituite de grupurile informale pot sa actioneze impotriva organizatiei.