PROPORTiA NU ESTE CAUZA FRUMOSULUi iN REGNUL ANiMAL

Trebuie sa remarcam si ca sunt anumite grade de frumusete in soiuri diferite de simetrie, poate fi mai frumos, dupa parerea tuturor, decat un portocal care are in acelasi timp frunze, flori si fructe? In zadar am incerca sa gasim aici vreo proportie intre inaltimea, latimea ori alte aspecte ale dimensiunilor intregului ori ale relatiei dintre diferitele parti. Trebuie sa recunoastem' ca la multe flori se poate observa o forma regulata si o asezare simetrica a frunzelor. Floarea de trandafir are petalele astfel dispuse ; daca o privim insa din-tr-o parte, cand silueta sa nu mai este atat de eleganta, iar ordinea petalelor nu mai sare in ochi, floarea continua sa ramana frumoasa ; cu este chiar mai incantatoare inainte de a fi complet deschisa, cand este abia imbobocita, inainte ca forma ei sa se implineasca cu totul. Acesta nu este singurul exemplu care demonstreaza ca metoda si precizia, sufletul proportiei strica mai degraba decat servesc cauza frumosului. Ca proportia nu joaca decat un rol neinsemnat in alcatuirea frumusetii reiese cu limpezime daca cercetam regnul animal. Si aici exista o mare varietate de imbinari intre diferitele parti care ar putea sa sustina aceasta idee.

Lebada, o pasare frumoasa dupa parerea tuturor, are gatul mai lung decat restul trupului si o coada foarte scurta ; este aceasta proportie frumoasa? Trebuie sa recunoastem ca da. Ce sa spunem atunci despre paun, al carui git este relativ scurt, dar a carui coada este mai lunga decat gatul si restul corpului luate impreuna? Cite pasari nu difera nesfarsit fata de fiecare dintre aceste reguli si fata de oricare le-am stabili, ale caror proportii difera si adesea chiar se contrazic. Si totusi, multe din aceste pasari sunt foarte frumoase. Daca ne uitam mai bine la ele, constatam ca nu exista nici o parte care sa ne faca sa spunem dinainte cum trebuie sa arate celelalte sau sa ghicim ceva despre ele, caci daca incercam s-o facem, experienta dovedeste ca facem o greseala. In ceea ce priveste culorile pasarilor sau florilor — caci exista unele asemanari in coloritul ambelor — indiferent daca le analizam pe varietati sau specii nu se poate observa nici un fel de proportie.

Unele au o singura culoare ; altele au toate culorile curcubeului ; unele sunt. Impodobite cu culorile primare, altele cu culori amestecate. Pe scurt, un observator atent poate sa ajunga repede la concluzia ca proportia joaca un rol la fel de mic in coloritul cat si in forma acestor fiinte. Sa ne intoarcem acum la animale: sa examinam capul unui cal frumos ; sa vedem care este proportia dintre acesta si corpul, precum si membrele animalului si ce relatie au unele cu altele. Dupa ce ati stabilit aceste proportii ca o masura a frumusetii, nu aveti decat sa luati un caine, o pisica sau Orice alt animal si sa vedeti in ce masura! Se potrivesc aceleasi proportii intre capetele si giturile lor. Intre acestea si trup, sa.m.d.

Cred ca putem spune, fara teama de a gresi, ca ele sunt diferite la fiecare specie si, ca in cadrul fiecareia, pot fi gasiti indivizi inzestrati cu o frumusete izbitoare (daca trebuie sa admitem ca forme foarte diferite, chiar contradictorii, sunt compatibile cu frumusetea, ajungem — dupa parerea noastra — la un compromis si anume ca, cel putin in ceea ce priveste necuvantatoarele, nu exista in mod natural anumite masuri care sa fie necesare pentru a o produce). Proportia nu este cauza frumosului la specia umana. Exista unele parti ale corpului omenesc in care se poate observa o anumita proportie; inainte insa de a dovedi ca frumosul isi afla radacina in acestea, trebuie sa aratam ca, ori de cite ori si oriunde s-ar gasi ele, persoana careia II apartin este frumoasa. Ne referim la efectul produs asupra vederii, fie de catre un madular luat in sine, fie de catre intregul trup. Trebuie, de asemenea, demonstrat ca partile se' afla intr-o astfel de relatie unele cu altele incat se poate face o comparatie intre ele si ca placerea mintii rezulta in mod natural din ea. In ceea ce ma priveste, am examinat cu grija mai multe astfel de proportii si am constatat ca ele sunt cu desavir-sire sau aproape cu desavirsire asemanatoare la mai multe persoane care erau nu numai diferite unele fata de altele ci atat frumoase cat si uri te. In ceea ce priveste partile considerate atat de proportionale, sunt adeseori atat de indepartate unele de altele ca asezare, natura, folos incat nu vad cum s-ar putea compara si nici cum poate sa rezulte din ele vreun efect datorat proportiilor lor.

Se spune ca la un trup frumos, gatul trebuie sa fie lung cat jumatatea gambei; de asemenea, trebuie sa fie de doua ori mai gros decat pumnul. Nenumarate observatii de acest gen se pot gasi in scrierile si conversatiile multoraa (ce legatura exista insa intre gamba si git sau intre gura si limba, din oricare din aceste parti si pumn? S-ar putea ca burke sa fi cunoscut scrierile lui Leonardo in original ; numarul de inventar de la vinzarea bibliotecii sale era: "da vinci, della pittura, con la vita da du fresne, 1651". Aceste proportii se pot gasi cu siguranta in trupurile frumoase. Cele se afla insa si in cele urite, asa cum pot constata cei care isi dau osteneala. S-ar putea ca ele sa nu fie catusi de putin perfecte la unii dintre cei mai frumosi oameni. Puteti atribui proportiile care va convin fiecarei parti din trupul omenesc ; dupa parerea mea un pictor poate sa le respecte cu sfantenie si totusi, daca vrea, poate sa produca un tablou foarte urit.

Acelasi pictor poate sa se abata de la aceste proportii si sa creeze un trup foarte frumos. Se poate intr-adevar observa la capodoperele sculpturii antice si moderne ca multe dintre ele difera in ceea ce priveste proportia de altele, adeseori foarte evident. Se poate observa, de asemenea, ca ele difera si de proportiile pe care le aflam la oamenii vii foarte placut si agreabil alca-tuiti. Si la urma urmelor, cum au ajuns partizanii frumusetii proportiilor sa fie de acord unii cu altii cu privire la proportiile trupului omenesc? Unii spun ca masura cea mai potrivita este de sapte ori lungimea capului ; altii spun ca de opt ori sau chiar de zece ori ;s ce mare diferenta! Altii adopta metode diferite de apreciere a proportiilor si asta cu succes egal. sunt insa aceste proportii exact aceleasi la toti oamenii frumosi?

Pot ele fi gasite si la femeile frumoase? Nimeni nu poate afirma cu precizie si totusi ambele sexe sunt fara egal. "proportia singura nu inseamna frumusetea unui obiect; ea trebuie sa fie intotdeauna un ingredient al frumusetii anumitor obiecte, in special la statui, picturi, arhitectura si muzica". Vitruviu in patru carti despre proportie prezinta desene ale unor trupuri unde proportia este de 7 pana la 10 ori lungimea trupului.

* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977