Daca suprapunem o culoare transparenta peste alb. E ca si cum am pune o lumina in spatele acestei culori. Prima observatie pe care o vom face este ca, prin acest, nou mijloc, obtinem o intensitate coloranta mult mai mare pentru aceeasi intensitate luminoasa: adica, atunci cand, cu culori opace vrem sa obtinem de pilda, un rosu foarte luminat, trebuie sa adaugam atata alb, incat sa ajungem la un roz pal in care senzatia de rosu dispare aproape complet, in timp ce in transparenta obtinem, la acelasi grad de lumina, un roz. Mult mai vin. In care senzatia de rosu este inca foarte sensibila". Executia cu rosu: trebuie, mai intii, sa pictam culorile moart, adica sa punem primul strat cu cinabru si lac dupa care lasam sa se usuce; apoi trebuie pus un glasiu frumos de iac, iar pe urma adancim cu lai- si cu cel mai intens negru de ivoriu preparate cu verdigri si cupcroza ca strat de dedesubt, si darii stralucire cu cinabru si cu un pic de miniu foarte luminos, sau cu cinabru la care adaugam cat de putin alb de plumb". Nu-i asa ca textul parca ne face pofta sa pictam o somptuoasa mantie rosie?
Trebuie sa incepem cu tonul local. El se aplica in doi timpi pe toata suprafata: mai intai culorile "moarte", adica opace (vermillon-ul sau cinabru) acopera destul de bine ca sa putem corecta cu lac tendinta lui spre galbui), apoi rosu peste rosu, un "glace" de lac. Acesta din urma se aplica peste tot intr-un strat relativ subtire; el confera suprafetei un ton mai pur, mai sonor, desi de luminozitate mai redusa. Pe aceasta baza care, pe alocuri, va putea ramane aparenta, se va reprezenta acum relieful. In primul rand, trebuie sa facem sa se simta ca adanciturile formate de cule sunt doar luminate de reflectari. O culoare transparenta absoarbe cu atat mai multa lumina cu cat este aplicata intr-un strat mai gros. Este, deci, suficient sa intarim, in locurile dorite, primul glasiu, folosind acelasi lac, operatie atat de expresiv desemnata prin termenul "a adinei".
Totodata, in fundul adancituri-lor, unde lumina nu mai ajunge, intervine un negru, putin opac prin natura lui, negrul de ivoriu a carui transparenta relativa este si mai accentuata prin dilutia prealabila. La polul opus se situeaza partile direct luminate. Vermillon-ul este folosit aici singur, fara lac, deci la maximum de opacitate si de claritate. Prin acest termen trebuie sa intelegem culorile care nu vor fi lasate la suprafata, ci vor fi "ingropate", adica acoperite prin suprapunerile ulterioare. Lacul si negrul uscindu-se nesatisfacator, de mayerne ne sfatuieste, ea si intr-un pasaj precedent, sa adaugam sicativi hidrocarbonal de cupru. In fine, ajungem la elementele cele mai inconjurate de lumina, la reliefurile, pe care, din aceasta cauza, trebuie sa le punem in valoare. Este vorba de asa-numitele straluciri.
Acestea reflecta nu numai culoarea obiectului, ci si albul, pentru ca sunt suprasaturate de lumina. Astfel, conducin-du-ne dupa fenomenul natural, sugeram sa se adauge la miniu portocaliu sau la vermillon, putin alb de argint. Alte procedee de lucru cu culorile alb, albastru, negru sunt tot atat de bogate in invataminte. N-am vrea ca slabiciunea noastra pentru batrinul doctor sa-i deranjeze pe altii. Si, totusi, ce lectie ne ofera manuscrisul acesta i se poate oare arata mai bine ca in pictura nu exista un procedeu, ci procedee, ca fiecare isi are locul sau si trebuie folosit in cunostinta de cauza? Iar printre ele, in functie de ceea ce urmarim, puritatea sau intensitatea luminoasa, vom suprapune culoarea peste alb sau o vom amesteca cu albul. Suprapunerea unui glasiu, fie peste o culoare opaca, fie peste un alt glasiu intermediar nu ridica cupru cuperoza; sulfat de zinc zinc).
Acest text arata clar ce trebuie sa intelegem prin "glasiu". Este o culoare transparenta a carei salurape si profunzime variaza local prin modificarea grosimii. Trebuie sa o deosebim de "froliu" (culoare opaca in strat subtire) si de verniul lucios colorat aplicat in aplat (strat egal si neted) ca lacurile de caroserie, sau acest prim strat pe care l-am numit "glaca". Un albastru se glaseaza printr-un galben in aplat. Velalura" este un glasiu translucid (marijnissen), dar ideea de val ne duce cu ghidul mai curand la fenomenul de opalescenta ("sfumalo", ideea de afumat si de incetosat inseamna si altceva). Vom nota aplicarea implicita a legii conform careia cresterea intensitatii luminoase apropie un ton de partea centrala a spectrului. Vermillon-ul era deja mai galben decat amestecul constind din vermillon si lac; insusi numele sau ne aminteste ca miniul portocaliu este un portocaliu.
Toate aceste detalii ne arata cat de mult a avut, aceasta epoca simtul culorii, fapt pe care alterarea tablourilor ni-l ascunde prea adeseori.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980