Dirijorul si compozitorul emanoil elcnescu. Rtist emerit si-a facul studiile la conservatorul din lasi. Ca sef de orchestra s-a format sub indrumarea profesorului antonia ciolan. Instrumentist, dirijor de cor si apoi de orchestra la radiodifuziune si la teatrul de opera si balet din bucuresti, elcnescu a scris o serie de lucrari instrumentale, cum sunt uariatiunile simfoniei1. Apsodia romina pentru vioara si orchestra, burlesca pentru pian si orchestra, patru eintere pentru voce cu acompaniament orchestral si o uvertura pentru orchestra. Apsodia romina este o lucrare de tip concertant. Fost cantata in prima auditie in 1938, la belgrad si distinsa curand dupa aceea cu premiul III al concursului national de compozitie george enescn.
Ia romina pentru vioara si orchestra. Ara sa fie conceputa dupa regulile formei de sonata, ea se bazeaza pe doua teme contrastante, una viguroasa, de joc. Alta linistita, duioasa, ca un cantec de dor. Int melodii de obir-sie populara: baraboiul si piriiasul pe care compozitorul le inlantuie si le prelucreaza cu fantezie si stralucire atat in orchestra cit, mat ales, in partida solistica. Iesa incepe cu o introducere simfonica (allegro maestoso) urmata de o cadenta virtuoza a protagonistului. Intr-un tempo rapid (allegro vivacissimo, quasi presto) si pe un ritm de joc, vioara solista aduce o tema plina de verva pe care se intemeiaza prima parte a rapsodiei. Nticipata de orchestra, tema a doua apare ia vioara solista catre sfarsitul lucrarii (in miscarea andante-molto).
Ndante molto. Rimul ei motiv este inrudit, ca intonatie, cu acela al temei initiale. Ca doua cadenta solistica, faurita ca si cea de la inceput pe franturi de tema, va ceda locul, nu peste multa vreme, melodiei pline de verva din numarul 1 A conduce spre incheierea exuberanta a acestei rapsodii care prelucreaza in stil concertant doua melodii populare rominesti.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977