Atentie la folosirea termenilor, insa! Uneori, din cuvant in cuvant, pe neobservate, riscam sa ajungem in zona nisipurilor miscatoare ale idealismului. Sa ne pastram, deci, rezervati. Nu sceptici, nu materialist-naivi, nu dogmatici. Dar rezervati. Spiritul critic stiintific sa-l avem intotdeauna la inde-mina. Iata, de pilda, ce "marturisesc" unele persoane folosite de unii cercetatori ca "medium-uri" — si care, usor sugestionabile fiind, pot sa "marturiseasca" orice: "corpul eteric sau corpul-energie impregneaza Orice corp fizic.
El este replica exacta a celui din urma. Murind, noi nu facem altceva decat sa parasim invelisul nostru carnal pentru a continua sa existam sub forma de corp-energie" de la aceasta formulare si pana la "inaltarea la ceruri" a "sufletelor celor drepti" n-a mai ramas decat un pas. Ceea ce s-au multumit sa constate cercetatorii sovietici — ramanind prin aceasta in perimetrul ipotezelor stiintifice — a fost faptul ca exista variatii ale acestui "corp-energie" in functie de starea psihica, de gandurile — oricat de fugitive —, de cele mai neinsemnate modificari de ambianta. Examinind fotografiile facute de kir-lian, un cercetator din leningrad a fost uluit de "carnavalul de lumini" emanate de corpul omenesc. Lumini violete prelungi, "stele rosii-portocalii" alaturi de "stele pitice", albastre, "depresiuni asemanatoare unor cratere" din care "in loc de lava izbucnea o lumina rece, arctica", l-au determinat sa se intrebe caror legi se supune aceasta lume si daca nu cumva "secretul vietii se afla inscris in codul acestor semnale colorate". Flacarile provin din electricitatea produsa in mod obisnuit de organism — se intreba si privitorul? Cele nu corespund, insa, constata el, terminatiilor nervoase — cum ar fi fost de asteptat, si absolut aceleasi fenomen se poate observa si la plante absolut aceleasi fenomen se poate observa la plante care, se stie, sunt lipsite de sistem nervos si iata ca o noua intalnire in cunoastere apare la orizont: "un anume tip de energie, pe care noi o numim forta sau energie vitala, traverseaza corpul nostru imprumutind canale bine definite acest curent de energie vitala este accesibil in 700 puncte diferite de pe corpul omului a caror localizare exacta este cunoscuta de cateva mii de ani" — spun specialistii in acupunctura.
Coincid aceste canale cu mai nou descoperitele trasee colorate ale "bioplasmei"? Acupunctura se indeleiniceste cu implantarea de ace fine in respectivele puncte pentru restabilirea echilibrului presupusului "curent de energie vitala". Aceste 700 de puncte — explica cei care le folosesc — sunt in comunicare atat cu organele interne, cat si cu ansamblul starilor psihologice si fiziologice ale individului. cand se modifica curentul de energie in aceste diferite puncte, energia vitala din profunzimea organismului se modifica. Sa fie o simpla coincidenta sau, intr-adevar, cercetatorii s-au intalnit pe un acelasi teren? Principiile acupuncturii corespund, intr-o oarecare masura, se pare, unor observatii facute cu ajutorul procedeului kirlian. Potrivit lor, organismul uman este parcurs de doua tipuri de energie: energie electrica si energie vitala.
Aceasta din urma este diferita de bioelectricitate,. Dar poseda o dubla polaritate (care ar putea sta la baza celor doua culori fundamentale, rosu si albastru, ce apar pe cliseele obtinute in inalta frecventa?). Potrivit acupuncturii, fiecare organ emite un numar de semnale conform starii sale de sanatate. Aceste semnale imprumuta caile canalelor energetice pana la epiderma. Starea de spirit obisnuita, ca si variatiile acestei stari se traduc in modificari specifice ale energiei vitale. Starile de spirit depresive actioneaza asupra energiei vitale asemenea unui toxic. O suferinta fizica, la randul ei, poate provoca in cele din urma o tulburare mintala.
Corectind dezechilibrul energetic se poate, deci, imbunatati si starea fizica si psihica a pacientului. Concluziile par destul de logice. Dar o judecata ca sa fie adevarata nu-i de-ajuns sa fie logica. Si admitind cazul ca ea este si adevarata, de la ideea generala pana la modalitatea practica de a corecta dezechilibrele amintite a mai ramas un drum destul de lung. Mai intii, cum se pot "diagnostica" ele — riguros stiintific vorbind? A supune repetat organismul actiunii unui cimp electric de inalta fSecventa este cat se poate de periculos. Or, fundamentalul precept al medicinii este primum nou nocere (in primul rand sa nu faci rau).
Atunci cum? Acupunctura pare a-si oferi, generoasa, serviciile in aceasta privinta. Ca fost necesar, la inceput, un aparat care sa repereze punctele de acupunctura. El a fost inventat. Ca fost perfectionat. Ca aparut apoi un altul, capabil sa masoare variatiile de conductivitate a canalelor punctelor de acupunctura, cu ajutorul caruia s-au putut urmari modificarile energiei "bioplasmatice", s-a putut studia forma curbelor, intensitatea de reactie. S-a putut constata faptul ca energia "bioplasmatiea" prezinta variatii caracteristice sub actiunea unor mesaje telepatice, de pilda.
S-a tras concluzia pentru astfel de cazuri ca tele-patia ar putea avea ca suport o stare ca aceasta a materiei, ca mesajul neexprimat in cuvinte actioneaza intai asupra acestui "organism energetic" si abia prin intermediul lui asupra organismului propriu-zis, iar in final asupra constiintei umane. Acupunctura poate dezvolta, in acest caz, talentele telepatice, talentele parapsihice ale unui om? Multi dintre cei care studiaza fenomenul "bioplasmatic" inclina sa dea un raspuns pozitiv. Filozofi hindusi, precum si alti cercetatori interesati de "puterile parapsihice" ale omului afirma ca acestea se exercita prin intermediul unor glande endocrine si citeaza in primul rand glanda pineala —• epifiza — (iar glanda pineala! Iar "al treilea ochi" al vietuitoarelor!) Si glanda pituitara (hipofiza). Care dintre ei sunt mai aproape de adevar?
In legatura cu detectarea unor anomalii ale bioplasmei tradind dereglari ale organelor interne, ale starii organismului in general, citeam intr-un numar recent al revistei "stiinta si tehnica" relatarea unei experiente interesante: un inginer roman — care a studiat la institutul pirogov senzatiile de "membru fantoma" ale unor persoane cu membre amputate si a ajuns personal la concluzia ca "nu fizicul doare, ci partea energetica se dezechilibreaza’1 — a reusit sa puna mai multe diagnostice exacte unor bolnavi de boli diverse printr-o simpla atingere semanind cu "luarea pulsului" — dupa cum declarau "pacientii". Un contact, asadar, dintre doua "organisme bioplasmatice" influentindu-se reciproc, de pe urma caruia "detectorul" a stiut sa-si decodifice propriile modificari bioplasmatice, extragind informatiile care interesau? Nu-i vorba, asadar,. De "calitati parapsihice innascute", ci de un simplu - dar sustinut — antrenament? Ce legatura au toate acestea cu creierul omenesc?
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977