Compozitorul serghei vasilievioi rahmaninov (1873 — 1943) se numara printre cei mai de seama continuatori ai glorioaselor traditii muzicale ale clasicismului rus in epoca urmatoare mortii lui ceaikovski. Nascut in anul 1873 la oneg, in regiunea novgorod, rahmaninov a dovedit din frageda copilarie un talent muzical exceptional. Ca varsta de 19 ani (in 1892), rahmaninov si-a terminat studiile in mod stralucit, fiind distins cu medalia de aur, iar numele sau inscris pe tabloul de onoare al conservatorului din Moscova. E pe atunci el era un pianist virtuoz. Rimele sale compozitii de mare amploare. concertul numarul i pentru pian si opera aleko (prezentate cu prilejul incheierii studiilor) prevesteau o mare forta creatoare. Uzician de o rara sensibilitate, un adevarat poet al instrumentului sau, inzestrat cu o tehnica neintrecuta, el a ajuns sa fie considerat drept cel mai mare pianist al epocii.
Pentru instrumentul sau favorit, pianul, rahmaninov a scris 4 concerte, celebra rapsodie pe o tema de Paganini, i a-riafiuni pe o tema de corelli, variatiuni pe o terna de chopin. Numeroase piese mai mici pentru pian solo, dintre care amintim cele 24 preludii, un caiet de studii-tablouri si momentele muzicale. Care au intrat in repertoriul pianistic din intreaga lume. Tilul instrumental al lui rahmaninov se distinge printr-o concentrare extrema a tuturor elementelor destinate sa contribuie la realizarea imaginii artistice, mijloacele tehnice fiind consecvent subordonate exprimarii cat mai clare a ideilor muzicale esentiale. este aci rezulta si acea minimala impletire a partidei solistice cu tesatura fondului orchestral din concertele sale pentru pian si orchestra, in care elementul solistic si cel simfonic formeaza un tot unitar perfect echilibrat. Tasamentul sau fata de traditiile clasicismului muzical rus si importanta pe care o acorda elementului melodic in creatia sa l-au ferit pe rahmaninov de influenta nefasta a curentelor moderniste. Esi prin cariera sa de concertist cu renume mondial rah-maninov a trait multi ani in strainatate, sufletul lui a ramas strans legat de patrie.
Xprimarea concreta a acestui sentiment de cald patriotism este pozitia pe care a lual-o raltmaninov in anii marelui razboi de aparare a patriei cand, incepind din toamna anului 1911. Sumele incasate din concertele sale au fost varsate in folosul victimelor invaziei hoardelor naziste in patria sovietica. Apus de o boala grea in 1943, marele artist n-a apucat sa vada victoria poporului sovietic asupra fortelor intunecate ale fascismului, dar opera sa raininc un monument graitor al credintei sale in puterile creatoare ale poporului din care facea parte.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977