Unii pigmenti cum este albul de argint favorizeaza uscarea uleiului, altii nu. Cativa, cum este garanta, sunt net antisicativi. Fabricantul corecteaza partial aceste deosebiri, folosind uleiuri cu atat mai sica-tive cu cat culorile care trebuie frecate sunt mai putin sicative; se inlocuieste macul cu inul, atunci cand ingalbenirea nu are nici o influenta asupra nuantei. Acest lucru nu este nici intotdeauna posibil, nici suficient. In plus, o pastrare indelungata in tub este, uneori, daunatoare. Totodata, diferentele de sicativitate determina unele accidente, fapt care determina ezitarile. Acesteia II vom prefera, dupa caz, brunul de mars, sau brunul transparent.
In legatura cu aceste accidente, amintim un pasaj din blockx (compendium): "neglijind aceasta prevedere (frotiu de ulei inainte de a relua) vom avea lipsa de aderenta. In plus, daca stratul de fond nu este uscat astfel incat sa nu se mai imbibe, riscam sa vedem formandu-se fisuri, uneori chiar a dona zi, alteori dupa cateva zile. Aceste accidente nu rezidia din uscare, ci din faptul ca primul strat, prea moale si penetrabil, absoarbe brusc si inegal din lichidul celui care-i este suprapus. Calcinatiile ce se formeaza dupa mai multe luni, chiar dupa cativa ani, cand culorile ating maximum de uscare, au o alta origine: uscare inegala a straturilor suprapuse; o culoare care se usuca rapid suprapusa uneia care se usuca lent si care va fi lipsita de aer. Pentru a le evita, se recomanda folosirea sicativului de courtrai alb sau, mai bine, a mediu-murilor flamand si venetian. Aceste produse determina o uscare uniforma in grosimea straturilor. Pentru proba, ne intereseaza sa comparam durata de uscare a culorilor cu compozitii diferite, aplicate in straturi de aceeasi grosime.
Se noteaza dupa cat timp degetul, trecut usor peste culoare, nu se mai murdareste, apoi cand tusa nu se mai desprinde la o apasare puternica si prelungita; in sfarsit, cand rezista culoarea la apasarea cu unghia. Timpul dupa care o pasta, aplicata in grosime normala, face priza nu trebuie sa depaseasca circa zece zile. In caz contrar, riscam sa avem embu-uri, cracluri, sau chiar sa treaca uleiul pe spatele pinzei. Singurul remediu pentru ameliorarea unei paste "lenese" la uscare daca precedentele au dat gres, este adaugarea unei doze mici de sicativ de courtrai brun. Desi are o usoara tenta, vizibila in tonurile deschise, in urma experientelor noastre, aceasta s-a dovedit cel mai neinsemnat neajuns. Orice fabricant serios echilibreaza, pentru fiecare culoare, compozitia liantului, astfel incat sa obtina paste cu timp de uscare identic, oricare ar fi pigmentii. Astfel procedau pictorii flamanzi in epoca de aur.
Ei reglau in prealabil sicativitatea fiecarei culori. De mayerne, dupa cum am spus, descrie aceasta "prelucrare a culorilor". O mentionam ca tipica pe cea a negrului in care manganul este introdus sub forma de pamant de umbra. Diversii pigmenti negri organici de calcinatie (negru de ivoriu, negru de vita, negru de piersica ele. Au proprietatea de a absorbi numeroase substante (se foloseste "negrul animal" pentru purificarea sau decolorarea diverselor lichide). Puterea lor de absorbtie se exercita asupra uleiului si, in timpul stocarii, asupra sicativului adaugat la fabricatie. De aici provine tendinta de aparitie a embu-urilor si chiar a craclurilor, care se manifesta, uneori, chiar de la folosirea lor la ebose.
Deci, le vom utiliza fie in doze mici ca sa inchida un ion, fie cand este vorba de paste compacte, ca sa efectuam un glasiu superficial in prezenta unui medium cu plumb (flamand sau venetian), fiind de la sine inteles ca fondul va fi fost realizat cu negru de mars. Lasam probele sa se usuce si sa stea cateva saptamini intr-un loc intunecos, dar aerisit. Pastram dubluri la lumina zilei, ca sa serveasca drept, martori. In afara de pigmentii albi, II verificam in mod special pe cei albastri. Nu pigmentii se ingalbenesc, ci uleiul care-i include si care, uneori, urca la suprafata. Ingalbe-nirea este cu atat mai putin disimulata de pigment, cu cat acesta este mai putin acoperitor. De aceea, albtd de zinc pare sa se ingalbeneasca mai mult ca titanul.
Aceasta colorare este determinata de natura uleiurilor si a conditiilor de uscare. Trebuie, deci, sa evitam uleiurile cruile, in special pe cel de in; pentru diluare le vom prefera un amestec de medium adecvat cu esenta. O uscare prea lenta, dar si prezenta sicativilor cu cobalt si mnngan accentueaza ingalbenirea. Aceasta ingalbenise (e cazul pinzelor care au calatorit inchise) poate fi facuta sa dispara, expu-nind tabloul la soare, asa cum indica rubens. Totusi, Orice readucere la intuneric va face sa reapara fenomenul, atita timp cat uscarea nu va fi perfecta. Reactii periculoase este vorba, mai intii, de actiunea sulfului asupra culorilor care contin fier sau plumb, ceea ce provoaca innegrirea. Sulful poate sa provina din atmosfera; de unde necesitatea vernisarii.
De asemenea, poate exista in compozitia unuia dintre pigmenti. Din aceasta cauza vom evita amestecuri ca acestea: (sulf), (plumb) galben de cadmiu, rosu de cadmiu, alb de argint, ultramarin, galben de crom, vermillon. Astazi, aceasta problema nu mai este de act ualitate. Exista destul de multe culori stabile la lumina si compatibile intre ele ca sa ne ofere o paleta completa. De altfel, le putem adauga aici fie pe cele cu sulf, fie pe cele cu plumb. Nu avem decat sa evitam sa folosim deodata ambele sorturi. Pe multe tuburi este inscrisa litera m care indica miscibilitatea absoluta a continutului lor.
Este mai bine sa avem incredere in aceste indicatii, decat sa ne linistim prea devreme cu experiente de amestec facil reusite. Intr-un mediu uleios, reactiile sunt lente. Faptul ca uneori trec ani pana se produc nu le face mai putin catastrofale. Reamintim ca eticheta "periculos" semnaleaza doar toxicitatea relativa a unor substante componente.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980