Este in mare masura incantat de corpurile netede. Un pat moale si bine netezit, adica cel ce nu opune din nici un punct de vedere vreo rezistenta considerabila, este o mare voluptate, care ne predispune la relaxare universala si aduce cu sine in primul rand genul de destindere numit de noi somn. Dulceata, natura el. Si nu numai la pipait produc corpurile netede o placere pozitiva prin relaxare. Si in ceea ce priveste mirosul si gustul, constatam ca ne sunt agreabile toate lucrurile considerate in general a fi dulci, netezi si deci in mod evident avand tendinta de a relaxa respectivele organe sensoriale. Sa ne referim mai intai la gust. Intrucat este cel mai usor sa cercetam proprietatea lichidelor si Intrucat toate lucrurile par sa necesite un mediu fluid pentru a le face sa fie gustate, intentionez sa analizez hrana noastra lichida mai degraba decat pe cea solida.
Mijloacele de a afecta gustul sunt apa si uleiul. Iar ceea ce determina gustul este o oarecare cantitate de sare, care impresioneaza in mod diferit, dupa natura sa, sau dupa maniera de a se combina cu alte lucruri. Apa si uleiul considerate in sine pot oferi o oarecare placere gustului. Apa, cand este luata in sine, este insipida, inodora, incolora si neteda ; cand nu este rece, se constata ca alina spasmele si lu-brefiaza fibrele; probabil ca-si datoreaza aceasta putere netezimii. Caci Intrucat fluiditatea depinde — dupa opinia cea mai raspin-dita — de rotunjimea, netezimea si slaba coeziune a partilor componente ale oricarui corp ; si Intrucat apa actioneaza doar ca un lichid simplu, urmeaza de aci ca pricina fluiditatii sale este totodata si cauza proprietatii sale de relaxare ; si anume, netezimea si textura alunecoasa a partilor sale componente. Celalalt vector fldid al gusturilor este uleiul. Si acesta, cand este simplu, este insipid, inodor, incolor si neted la pipait si gust.
Este chiar mai neted decat apa si in multe cazuri inca si mai relaxant. Uleiul este in oarecare masura incantator pentru vaz, pipait si gust, chiar asa insipid cum este. Apa nu este atat de incantatoare, si nu stiu pe baza carui principiu pot explica acest lucru, afara doar de ideea ca apa nu este atat de moale si lina. Sa presupunem ca la ulei sau apa s-ar adauga o cantitate oarecare dintr-o anumita sare care ar avea puterea de a stirni o usoara miscare vibratorie a papilelor nervoase ale limbii; de exemplu, daca am dizolva in ele zahar. Netezimea uleiului si puterea vibratorie a sarii genereaza senzatia pe care o denumim dulceata. In Orice corp dulce se gaseste neaparat zahar sau o substanta foarte asemanatoare ; Orice specie de sare examinata la microscop are forma sa proprie — distincta, regulata, invariabila. Azotatul de potasiu este un oval ascutit; sarea marina este un cub perfect ; zaharul este exact ca un glob.
Daca ati verificat cum afecteaza simturile unele corpuri globulare si netede (cum ar fi bilele cu care se joaca baietii) cand sunt rostogolite inainte si inapoi, si unul peste altul, veti intelege usor cum impresioneaza gustul Orice lucru dulce, alcatuit dintr-o sare de o asemenea natura ; caci un singur glob (desi oarecum agreabil simturilor) — chiar daca regularitatea formei sale si abaterea partilor lui oarecum prea brusca de la linia dreapta — nu este nici pe departe atat de agreabil pipaitului ca un grup de globuri, peste care mana trece, usor, ridi-cindu-se putin pentru unul si coborind catre celalalt; iar aceasta placere sporeste in mare masura daca globurile sunt in miscare si aluneca unul peste altul; caci aceasta blanda varietate impiedica plictiseala si oboseala pe care ar produce-o dispunerea uniforma a mai multor globuri. Tot asa si la lichidele dulci, partile acestui vector fluid, desi foarte probabil rotunde, sunt totusi atat de minuscule incat sa ascunda forma partilor lor componente, chiar si de cea mai amanuntita investigatie cu ajutorul microscopului ; iar ca urmare a faptului ca sunt atat de mici, ele au un fel de simplitate plata a gustului, care se aseamana cu efectele produse asupra pipaitului de corpurile simple si netede; caci daca un corp este alcatuit din parti rotunde excesiv de mici si stranse prea tare unpl intr-altul, suprafata va aparea atat vederii cat si pipaitului ca si cum ar fi aproape simpla si neteda. Este limpede din dezvaluirea infatisarii lor la microscop, ca particulele de zahar sunt considerabil mai mari decat cele de apa sau ulei si deci ca efectele obtinute de rotunjimea lor vor fi mai distincte si mai palpabile pentru papilele nervoase ale acelui delicat organ care este limba ; ele vor produce acea senzatie denumita dulceata, pe care o descoperim intr-o mica masura la ulei si intr-o masura inca si mai mica in apa ; caci, asa insipide cum sunt, apa si uleiul sunt dulci pana la un punct; si se poate observa ca lucrurile insipide de toate soiurile se apropie mai mult de dulceata decat de oricare alt gust. Dulcele relaxeaza. In ceea ce priveste celelalte simturi, am remarcat ca lucrurile netede relaxeaza. Acuma ar trebui sa reiasa ca lucrurile dulci — dulcele fiind netedul in materie de gust — relaxeaza si ele. (e remarcabil ca in unele limbi acelasi cuvant este folosit si pentru moale si pentru dulce.
In franceza doux inseamna si moale si dulce. Latinescul dulci si Italianul dolce au in multe cazuri aceeasi dubla semnificatie.) Ca lucrurile dulci sunt in general relaxante, este evident; pentru ca Orice asemenea lucruri, in special cele mai uleioase, luate adeseori in cantitate mare, slabesc considerabil tonusul stomacului. Mirosurile dulci, strans inrudite cu gusturile dulci, ne relaxeaza in mod remarcabil. Mirosul florilor II predispune pe oameni la toropeala; si aceste efecte de relaxare sunt inca si mai evidente prin inraurirea folosirii lor asupra oamenilor cu nervii slabi. Ar merita sa cercetam daca gusturile de acest fel, gusturile dulci, gusturile uleiurilor lise si ale sarurilor relaxante nu sunt primele gusturi placute. Caci multe dintre cele pe care folosirea fSecventa le-a facut sa fie astfel, nu par deloc agreabile la inceput.
Citat: "sintem de alta parere si socotim de la sine inteles ca lucrurile dulci actioneaza prin stimularea gustului, precum si a mirosului". Calea cea mai potrivita pentru a cerceta acest lucru este sa verificam ce ne-a oferit initial natura, ceea ce a facut ea initial sa fie fara doar si poate placut: si sa analizam aceasta situatie. Laptele este primul aliment de subzistenta in copilarie. Partile componente ale lui sunt: apa, uleiul si un gen de sare foarte dulce denumita zaharul din lapte. cand sunt imbinate, toate acestea capata o mare netezime pentru gust si au un efect de relaxare pentru piele. Urmatorul lucru dupa care tin-jesc copiii sunt fructele — si dintre acestea in primul rand cele care sunt dulci ; si toata lumea stie ca dulceata fructelor este data de un ulei fin si de o sare de tipul celei pomenite in sectiunea anterioara. Ulterior, datinile, deprinderile, dorinta de noutate si o mie de alte pricini, falsifica, deformeaza si pervertesc simtul gustului la oameni, asa ca pana la urma nu mai putem rationa cat de cat multumitor in privinta lor.
Inainte de a inchide acest subiect, trebuie sa facem observatia ca dupa cum lucrurile netezi sunt, in sine, agreabile gustului si fi se descopera calitati de relaxare, tot asa, pe de alta parte, lucrurile carora experienta le dovedeste calitatea invioratoare si posibilitatea de a intari fibra, au aproape intotdeauna un gust aspru si intepator, iar in multe cazuri sunt aspre chiar si la pipait. Adeseori, in mod metaforic, aplicam epitetul de "dulce", chiar si infatisarii vizuale a unor obiecte. Pentru a impinge inca si mai bine inainte aceasta remarcabila analogie intre simturile noastre, ne vom permite aici sa spunem ca dulcele este frumosul in materie de gust.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977