Pe baza decodificarii mesajelor nervoase la diferite nivele ale sistemului nostru nervos se acumuleaza informatii despre insusirile fizico-chimice ale mediului (intern si extern). Informatiile se prelucreaza si rezultatul final il constituie adaptarea functiilor organismului, ca sistem unitar, la cerintele realitatii obiective. In mod destul de arbitrar sistemul nervos a fost impartit in doua mari subansamble — din punct de vedere anatomic: sistemul nervos central (substanta nervoasa cuprinsa in cutia craniana si, respectiv, cea din interiorul sirei spinarii) si sistemul nervos periferic (nervii, formatiunile receptoare din organele de simt). Functional, cele doua parti sunt una; tot asa cum in unitate actioneaza sistemul nervos somatic (al vietii de relatie) si sistemul nervos vegetativ (al vietii de nutritie), sub inalta coordonare a creierului. In paranteza fie spus, sistemul nervos vegetativ se imparte si el in doua: sistemul nervos simpatic si, respectiv, parasimpatic. Cel dintai este mai frecvent responsabil de indesirea contractiilor musculaturii netede (musculatura organelor interne) in timp ce al doilea i se opune, incetinandu-le. O alta ilustrare, asadar, a universalei legi a unitatii si luptei contrariilor.
Exista si exceptii: fibrele parasimpatice transmit impulsuri care determina contractia musculaturii uterine. Si cum para-simpaticul actioneaza mai in largul lui noaptea s-a extins in lumea medicala convingerea ca "oamenii se nasc si mor noaptea" — cand aceasta componenta a sistemului nostru nervos intra mai energic in actiune. Dar sa ne intoarcem ia actele noastre reflexe. Si daca ne-am ars, am retras mana automatse intampla totusi, destul de des, sa si aflam ce ni s-a intim-plat. Arcul reflex se complica, in acest caz, cu neuroni din scoarta cerebrala, cu neuroni raspunzatori de proiectia Durerii in zona constienta a fiintei noastre. De altfel, caile anatomice nu sunt fixate rigid odata pentru totdeauna; exista o comutare perpetua de legaturi la diverse nivele ale sistemului nervos central. Cei care nu se schimba sunt cunoscutii centri specializati in anume tipuri de acte reflexe, marile dispecerate, "nodurile de cale ferata" in care se afla depuse, de sute de mii de ani incoace, programele tuturor automatismelor de care dispunem.
Ei ne anunta sau nu ne anunta, dupa caz, de ceea ce se intampla pe "domeniile" lor. In bulb gasim centrii unor reflexe relativ simple ca: tusea, stranutul, deglutitia, voma, precum si centrii unor reflexe mai complexe, de importanta vitala, ca: respiratia, contractiile inimii, conservarea tensiunii normale etc. In punte gasim, de asemenea, centrii unor reflexe simple: asa-numitul centru salivar, centrul lacrimal, centrul clipitului, centrul acustico-oculogir (raspunzator de indreptarea globilor oculari spre directia de unde vine sunetul), centrul masticatiei. In trunchiul cerebral se mai afla: centrul reflexului fotomotor (la lumina pupila se micsoreaza, la intuneric se mareste), precum si o sumedenie de mecanisme deosebit de importante pentru intretinerea si reglarea tonusului muscular, pentru mentinerea pozitiei corpului in spatiu si a echilibrului. Trunchiul cerebral se continua, pe de o parte, cu creierul mare, pe de alta — cu creierul mic sau cerebelul. Cerebelul vegheaza la mentinerea in limite normale a tonusului muscular, intervine in coordonarea tuturor miscarilor, asigura executarea fina, calitativ superioara, a miscarilor initiate de scoarta cerebrala. Partile mai noi din cerebel s-au adaugat odata cu dobindirea pozitiei verticale, cu constientizarea senzatiilor de echilibru si de asezare in spatiu, odata cu dobindirea unei tot mai crescute indeminari a omului in executarea unor operatii de mare finete.
Ciberneticienii spun ca cerebelul functioneaza "ca un centru motor cu retroactiunc care modifica in mod permanent comenzile motorii ence-falice in raport cu mesajele primite de la receptorii sen-soriali" — baciu. Lasam pentru urmatorul capitol reflexele care solicita participarea marilor emisfere cerebrale, proiectiile diferitelor tipuri de mesaje pe scoarta.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977