S-ar parea ca dimensiunile mari sunt o necesitate pentru a atinge sublimul intr-o constructie ; caci pe temelia unor parti putin numeroase si inca si de mici dimensiuni, imaginatia nu se poate inalta pana la ideea nemarginirii. Nici un fel de grandoare a manierei nu poate compensa in mod eficace lipsa unor dimensiuni corespunzatoare. Nu exista nici un fel de primejdie de a-i atrage pe oameni la proiecte exagerate prin aceasta regula ; regula in sine poarta in ea si avertismentul impotriva exagerarii, Intrucat o lungime prea mare a cladirilor distruge scopul maretiei pe care era destinata sa-l promoveze ; perspectiva il micsoreaza in inaltime, castigand in lungime ; si il va reduce la un punct, tranformand intreaga figura intr-un fel de triunghi, — cea mai putin placuta si de efect din aproape toate figurile ce se pot infatisa ochiului. Am observat intotdeauna cum colonadele si bulevardele marginite de arbori, chiar daca erau de lungime modesta, aveau o grandoare incomparabil mai mare decat atunci cand fi se permitea sa acopere distante imense. Un adevarat artist ar trebui sa reverse asupra spectatorilor iluzii generoase si efectul unor proiecte din cele mai nobile prin metode foarte facile. Planurile care sunt vaste numai prin dimensiunile lor reprezinta intotdeauna semnul unei imaginatii banale si lipsita de elevatie. Nici o opera de arta nu poate fi mareata daca nu ofera o iluzie ; Orice abatere de la aceasta regula constituie prerogativa exclusiva a naturii.
Ochi bufii stabilesc o medie intre o lungime sau o inaltime excesiva (caci aceeasi obiectie se poate ridica impotriva amindurora) si o cantitate insuficienta sau intrerupta ; si poate ca nu este greu de verificat cu o exactitate acceptabila, daca a fost telul meu sa patrund prea adine in detaliile vreunei arte. Nemarginirea in obiectele agreabile. Desi de o natura diferita, nemarginirea reprezinta sursa multora din bucuriile pe care ni le fac imaginile agreabile, precum si a unei mari parti din desfatarea conferita de imaginile sublime. Primavara este cel mai placut din toate anotimpurile ; iar cele mai tinere animale — chiar daca sunt departe de perfectiunea maturitatii — ne ofera o senzatie mai agreabila decat cele care au crescut pe deplin ; aceasta se datoreste faptului ca imaginatia se lasa cu bucurie hranita de fagaduiala de a mai primi ceva, si nu se declara multumita de obiectul infatisat acum simturilor. Adeseori am gasit mai multe lucruri incantatoare in schitele neterminate ale unei gravuri, decat in lucrarea finisata ; si banuiesc ca aceasta se datoreaza cauzei pe oai este am descris-o acum. O alta sursa de maretie o constituie dificultatea. cand Orice opera pare sa fi cerut o forta si o truda imensa pentru realizarea ei, ideea este grandioasa.
Menhirele de la stonehenge nu au in ele nimic admirabil nici din punctul de vedere al dispozitiei ori alcatuirii, nici din cel al ornamentatiei ; si totusi acele mase uriase si informe de piatra, puse cap la cap si urcate una peste alta, ne indreapta mintea catre imensele forte necesare pentru realizarea unei asemenea lucrari. Mai mult, decat atit, aspectul necioplit al acestei opere II sporeste grandoarea, Intrucat exclude ideea de arta, de iscusinta, de plasmuire ; intr-adevar, dexteritatea produce un cu totul alt efect, substantial diferit de acesta. Si splendoarea constind in abundenta sau somptuos constituie un izvor al sublimului. O cantitate imensa de lucruri, care sunt splendide sau valoroase, este magnifica in sine. Cerul instelat, desi se prezinta atat de des privirii noastre, nu inceteaza niciodata sa stir-neasca ideea de maretie. Aceasta nu se poate datora vreunui lucru implicit in stelele insesi, considerate separat. Cu siguranta ca singur numarul poate constitui cauza acestui fenomen.
Aparenta dezordine intensifica grandoarea, caci aspectul ingrijit contrazice in mare masura ideile noastre despre maretie. Si pe urma, stelele sunt dispuse intr-o asemenea invalmaseala aparenta, incat ne este absolujt cu neputinta sa le numaram. Tocmai aceasta le confera avantajul unui soi de infinitate. In operele artistice, acest gen de maretie care consta in abundenta, trebuie sa fie acceptat cu multa prudenta, Intrucat bogatia unor elemente stralucitoare nu trebuie sa constituie un tel si nici sa ceara eforturi prea mari; de asemenea, pentru ca in multe asemenea cazuri o atare invalmaseala splendida ar putea elimina Orice utilitate, care trebuie urmarita cu cea mai mare grija in majoritatea operelor de arta ; in al treilea rand pentru ca nu trebuie sa uitam ca daca n-ai avut posibilitatea sa produci prin dezordine aparenta infinitatii, vei ramane doar cu dezordinea, fara nici un pic de maretie. Exista insa un gen de jocuri de artificii si cite-va alte lucruri care dau rezultate bune in sensul acesta si sunt cu adevarat grandioase. (de asemenea, exista multe descrieri la poeti si oratori care-si datoreaza caracterul sublim unei bogatii sau risipe de imagini, datorita carora mintea este atat de orbita si uluita incat nu mai poate sa urmareasca foarte exact coerenta si armonia comparatiilor in mod necesar cerute in Orice alta ocazie. Acum nu pot aminti vreun exemplu mai izbitor in aceasta privinta decat descrierea armatei regelui pe care o face sha-descrierea armatei regelui pe care o face shakespeare in cronica sa Henric iv: toti inzaoati in arme cu penele de strut filfiitoare bat din aripi ca vulturii la scalda ; ca-n basm lucesc in platose de aur, invapaiati ca luna lui fierar si falnici precum soarele de vara / zglobii ca iezii, crunti ca taurasii vazutu-l-am pe harry, incoifat invesmantat in fier si cu pulpane facandu-si vint ca-ntraripatul hermes, in sa atat de sprinten si usure incat ai fi crezut ca-i un arhanghel venit sa-nfrine pe focosul pegas.
In acea excelenta carte a bibliei, remarcabila pentru vioiciunea descrierilor sale, precum si pentru caracterul pregnant si patrunzator al sententelor sale, intelepciunea jiului lui sirah, exista o splendida descriere a marelui preot simon, fiul lui onias ; si este un exemplu stralucit pentru problema pe care o discutam: cat de maret era in suvoiul poporului, cand iesea din casa domnului! Ca luceafarul de dimineata in mijlocul norului ; ca luna plina in zilele ei. Ca soarele stralucind peste locasul celui preainalt si ca arcul curcubeului luminind in norii maririi. Ca floarea trandafirului in zilele primaverii, ca floarea crinului la curgerea apelor. Ca odrasla libanului in zilele verii, ca focul si ca tamiia pe catue. Ca vasul cel de aur, batut si impodobit cu tot felul de piatra scumpa. Ca maslinul ce odrasleste roade, si ca chiparosul ce se inalta in nori.
Cand lua el haina maririi si se imbraca in toata podoaba, cand se suia el in altarul cel sfant, se umplea de slava sfantul locas, iar cand primea partile din mainile preotilor si el statea langa focul de pe altar, imprejurul lui fiind cununa fratilor, el parea atunci ca odrasla cedrului in liban, si ei il inconjurau pe el ca stilparile de finic. Si toti fiii lui aron erau intru marirea lor si aducerea domnului era in mainile lor, inaintea a toata adunarea lui israil. Dupa cum am cercetat intinderea, in masura in care este capabila de a stirni ideea maretiei, vine randul analizei culorii. Toate culorile se bizuie pe lumina. Asadar, trebuie sa ne ocupam mai intai de lumina, si odata cu ea, de antonimul ei, intunericul. In ceea ce priveste lumina, pentru a face din ea o cauza capabila sa genereze sublimul, ea trebuie sa fie insotita de anumite detalii circumstantiale, in afara de simpla ei facultate de a ne arata alte obiecte. Simpla lumina este un lucru prea banal pentru a face o impresie puternica asupra mintii, si fara o impresie puternica, nimic nu poate fi sublim.
Dar o lumina ca cea a soarelui, impresionind direct ochiul, asa cum copleseste simtul respectiv, reprezinta o idee foarte mare. Lumina de o putere inferioara, daca se misca foarte repede capata aceeasi forta ; caci fulgerul este cu siguranta o sursa de maretie, pe care si-o datoreaza in special iutelii extreme a miscarii sale. O trecere rapida de la lumina la intuneric sau de la intuneric la lumina are un efect inca si mai puternic.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977