Intr-o noapte, Mihail lomonosov si-a visat tatal — care era pescar — luptindu-se dramatic cu valurile apoi naufragiind dezastruos pe malul unei insule pustii din tinuturile arctice. Visul l-a impresionat peste masura determinindu-l sa-si caute parintele care era intr-adevar disparut. In momentele cele mai grele se poate presupune ca tatal s-a gandit intens la fiul sau care a receptionat mesajul cu toata claritatea (trimitind sa-l caute langa insula care-i aparuse in vis, Mihail lomonosov a putut gasi ramasitele pamantesti ale tatalui sau). Nimic "ma-gi". Asadar, in acest vis; totul normal si explicabil — pana la un punct. Mai sunt si alte exemple, o sumedenie; multe dintre ele, daca va ganditi putin, le-ati putea da chiar dumneavoastra. Deci, transmisia telepatica are la baza o tehnica,.
Dar si un. Dar innascut. Un mecanism biologic care la unii este, se pare, mai putin dezvoltat, la altii — mai mult. Daca am cunoaste principiul lui de functionare poate ca am reusi sa stapanim telepatia — spunea cineva — tot asa cum stapanim curentul electric. Fulgerele, trasnetele si alte fenomene impresionante ne pot inspaimanta si astazi,. Dar nu pana intr-atat incat sa mai credem in originea lor supranaturala. Asta pentru ca ori de cite ori vrem, putem sa ne prajim piinea sau sa ne fierbem ceaiul la un astfel de "fulger imblinzi".
Telepatia inca nu am imblinzit-o ca sa ne putem "fierb". Ce cu ea? Se pare ca marile zboruri cosmice, acolo unde transmisiile radio nu sunt posibile, ar beneficia enorm de pe urma "punerii la punc". Ca unei astfel de comunicari. Dar fireste ca asa cum nu toti oamenii pot fi cosmonauti, pentru ca n-au datele fizice si temperamentale corespunzatoare, n-au antrenamentul necesar, nu toti oamenii pot fi "telepat". Nici toti cosmonautii, probabil) s-au facut experiente si cu oameni care pot intercepta mesajul telepatic. S-a ajuns la concluzia ca exista astfel de oameni care pot "fur".
Mesajul "pe dru". Si care il pot retransmite deformat. Iata ca nici nu stim inca despre ce este vorba si unii au si descoperit unele "aplicatii" posibile, cu aspecte mai putin fair play, ale fenomenului. S-a emis ipoteza ca toate aceste "darur". Parapsihologice ar putea fi perfectionate prin antrenament si folosite intr-un eventual razboi in chip de "ultima arma" biologica. Se pare ca nici o mare descoperire a omului nu este crutata de aspectul malefic al posibilelor sale aplicatii (numai ca in cazul de care vorbim a aparut "aspectul" inaintea marii descoperiri). Vorbind si despre "premonitiune", despre "presimtire", sa nu facem nici o clipa legatura cu sarlataniile prezicatorilor, ale ghicitoarelor in cafea, in ghiocsi in toate slabiciunile omenesti.
Exista stari ale creierului, exista imprejurari in care omul afla cite ceva despre ceea ce urmeaza sa se intample? La urma urmei, de ce ar avea numai sobolanii darul sa presimta cutremurele? Poate ca anumite "antene" pentru evenimente viitoare va fi mostenit, si omul de la stramosii sai. Daca telepatia nu tine seama, practic, de spatiu, de ce ar tine creierul nostru seama in absolut toate imprejurarile de timp? De timpul pe care noi ne-am obisnuit sa-l consideram intr-un anume fel. Fizica demonstreaza existenta unor situatii in care apare intai efectul si apoi cauza. Legea cauzalitatii este, se pare, in realitate, mult mai complexa de cat ne-o reprezentam noi.
Timpul este si el ceva mai complicat. La vitezele mari, demonstreaza teoria relativitatii, timpul curge mai incet; cosmonautul dupa un zbor excesiv de lung se poate intoarce relativ tanar acasa, unde II gaseste pe toti ai sai batrini sau chiar morti de mult. Poate ca, la viteze mari, cosmonautii ar trebui sa vada fenomenele cu mult inainte ca ele sa se produca — altfel nu mai au sansa sa le vada deloc sau se izbesc de ele pentru ca n-au avut timp sa le observe cat de cit. La urma urmei cerul pe care-l vedem noi de pe pamant este mai mult un muzeu decat cer adevarat. Noi vedem nu atat ceea ce exista, ci mai ales ceea ce a existat, cu mult timp in urma. Moda "oracolelor" si a ghicitorilor de destine — o adevarata industrie in unele tari cu pretentii de tari civilizate — a compromis, se pare, Orice cercetare serioasa in acest domeniu. Se considera printre para-psihologi ca exista trei feluri de evenimente viitoare (nu la cele preparate de omul insusi se refera impartirea): unele care nu se pot prevedea, altele care se pot prevedea.
Dar nu se pot preintimpina, iar a treia categorie le cuprinde pe cele care se pot prevedea, se pot preintimpina — cu un efort de vointa si de concentrare psihica, fireste. Pentru aceasta ultima categorie unii dintre cercetatori pretind ca dintre toate fenomenele "parapsihice" precognitia ar merita cea mai mare atentie. De acord,. Dar drumul pana la stapanirea ei ar trebui sa treaca — se presupune — printr-o noua teorie, mai complexa, mai cuprinzatoare privind propagarea evenimentelor in timp. Se poate cunoaste "destinul" omului? Intr-un fel da. Genetica arata ca la nivelul acizilor dezoxiribonucleici din gene se afla programul dezvoltarii ulterioare a celulelor, a organismului insusi.
Dar "socoteala de acasa nu se potriveste intotdeauna cu cea din tir". Educatia, viata, societatea ofera noi sanse de dezvoltare, noi drumuri ale "soartei" pentru individul uman care, practic, isi faureste, din ce in ce mai sigur si mai constient, destinul. Pe baza cunoasterii insa. Precunoasterea (precognitia) adica cunoasterea aparent fara substrat logic, rational, este probabil tot un fel de cunoastere, mai rapida, operatiunile logice efectuindu-se cu o viteza de calculator, in care timpul curge invers -— de la viitor spre trecut? ramane de vazut cum stau in realitate lucrurile.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977