O alta metoda de obtinere a efectului substractiv este, dupa cum ne amintim, suprapunerea. Mereu cautat odinioara, prea neglijat in prezent, jocul transparentei ne permite sa temperam. Vom da aici chiar titlul cartii lui Kandinsky "das geistige in der kunst" ("despre spiritual in arta"), in traducerea sa la editura beaume. Vom cita urmatorul pasaj, pentru ca este mai apropiat de subiectul nostru: "Orice culoare, fara indoiala, poate II, in acelasi timp, calda sau rece. Totusi, nici una nu ofera ca rosul un contrast atat de puternic, dovada a bogatiei sale de posibilitati interioare. Aceasta racire brutala, tragica, produce o tenta pe care mai ales pictorii de astazi prefera sa o evite si, pe nedrept, o interzic ca fiind "murdara". Reprezentat material, sub forma sa materiala, ca existenta materiala, "murdarul" poseda ca Orice alta culoare rezonanta sa interioara.
A vrea sa-l eviti in pictura ar fi astazi tot atat de nedrept si de nechibzuit, pe cat era altadata teama de "culoare pura". El poate actiona prin modificarea locala a culorii de dedesubt, reducindu-i inaltimea sau eliminind anumite radiatii. El poate sa tempereze si prin schimbarea luminii de ansamblu pentru a-i elimina cruditatea, adica acel caracter "alb" in care, totul fiind de intensitate egala, complementarele ar ajunge sa se infrunte cu maximum de violenta. Modificarea locala se intalneste mai ales in inodeleuri, cand glisam un ton peste altul, umbra peste lumina, lumina peste umbra. Acest din urma caz este insotit, dupa cum am vazut, de o veiatura opalescenta, cu inalbaslrire sau cu aparitia unor griuri reci. Cea de dedesubt fiind mascata nu mai conteaza. Este cazului unei "re-pictari", al unui "luciu" si, in general, al pastelor incarcate care exprima luminozitatea.
Culoarea suprapusa isi mentine dominanta, dar luminozitatea si tonalitatea sa sunt in functie de grosimea tusei, mai mult sau mai putin modificate de culoarea de dedesubt. Cazul pasajelor si de asemenea al unei ebose aplicate peste o imprimalura colorata). O culoare opaca foarte diluata si intinsa in strat subtire produce "vela-tura". Un alb tratat in acest fel creeaza un efect de departare si tinde sa inalbastreasca. Cazul glasiului. O dubla selectie a luminii elimina tot ceea ce nu este comun celor doua culori. Regula: culoarea cea mai opaca trebuie aplicata sub cea mai transparenta.
Rezultatul depinde de distanta care le desparte in dispunerea spectrala: al cele doua culori coincid. Luminozitatea scade, dar cresc puritatea si saturatia. Culoarea rezultata nu mai apare diminuata de alb) exemplu: rosu-transparent rosu opac; lapis-lazuli albastru de cupru. B) cele doua culori sunt foarte apropiate. Se obtine tonul intermediar, inca saturat si cu atat mai viu cu cat culorile sunt mai invecinate. Exexmplu: galben rosu — portocaliu—galben - albastru verzui — verde intens — dar: galben indian albastru violaceu verde brun. C) culorile complementare determina extinctia luminii.
Indepartarea cres-cinda in spectru da nastere unei umbre din ce in ce mai profunda, tot mai putin colorata. Cele mai frumoase tonuri de negru se obtin glasind un fond intunecat cu culoarea lui complementara. Exemplu: negru cafeniu acoperit cu un albastru transparent. Exemple de suprapunere combinate cu rezerve. Spatiul pe care il acordam zonei lasata aparenta exprima calitatea eclerajului (direct sau difuz). Putem efectua, in mod util, o suprapunere generala de gri in timpul executiei, ca sa atenuam, sa aeram si sa departam. Este o invatatura pe care Pierre Paulet a stiut sa o traga din epoca aceea cand "era atat de simplu sa pictezi".
Este suficient sa perii in crucis ebosa inca umeda. Aceasta operatie pe umed amesteca superficial culorile si creeaza un gri translucid. Stratul de dedesubt nu este distrus, ci castiga in unitate, pierzand stridentele. Ca sa terminam, nu avem decat sa reluam cu cateva accente. Folosind un medium potrivit, cele trei faze ale unei asemenea executii au loc in aceeasi sedinta. Acest gri atat de deosebit de amestecul de alb cu negru, care i s-a reprosat uneori lui ingres, constituie vestitul gri optic, "optisches grau", atat de indragit de max doerner. Suprapunerea permite si introducerea unei dominante.
Aceasta va transmite lucrarii ceea ce se numeste o culoare de ambianta. Un prim mod de a o crea, cand se lucreaza hf factura deschisa (adica lasind sa transpara partial fondul) este de a profita de imprimatura alegind-o colorata, rosie de pilda (Poussin, lebrun etc. De asemenea se poate da o dominanta de finisare. Este suficient sa incheiem intinzind un ton transparent uniform. In acest fel, ne spune louis ilautecoeur, lucra chardin si, poate, claude gellee, cu ajutorul unui glasiu cu nuanta de galben stil-de-grain. Dat fiind ca a fost urmarita cu premeditare, inca de la executie, aceasta ambianta aurita, pe care o regasim la watteau, nu trebuie confundata cu ingalbenirea verniurilor. Aceasta din urma este o consecanta a imbatrinirii sau a interpretarii eronate a trecutului de catre unii romantici.
Pentru a pune capat legendei persistente a "patinei". Nu avem decat sa privim unele tablouri de van goyen: cele care, recent, curatate cu pricepere, si-au redobandit acordul cromatic. El se formeaza intre brunul translucid al solului sau al fabricilor si luminozitatea albastrie a marii sau a cerului: cald si rece isi raspund intr-o impartire a spatiului. cand dimpotriva, exista straturi de verniuri roscate care, nu numai ca accentueaza partile brune, dar incalzesc si pateaza elementul albastru, acesta isi pierde in acelasi timp influenta refrigeranta si capacitatea de a sugera departarea. Daca raman, ca sa ne emotioneze, desenul si poezia subiectului, ansamblul este totusi dezacordat si monoton. Multe tablouri din epoca clasica sunt in aceasta situatie. Si acestea nu sunt singurele.
E deajuns sa observam impreuna cu mauOrice grosser ca "compozitia picturala a lui cezanne pe baza de portocaliu si albastru este alterata, pentru ca verniul, inchizindu-se, a dat albastruiul o nuanta cenusie".
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980