Tabloul este mai intai de toate o panza

"cand va voi vorbi despre atentia pe care trebuie sa o acordam alegerii corecte a pinzelor ati putea crede, ca ea nu are prea mare importanta dar n-ati insela. Tot ceea ce se refera la conservarea lucrarilor de arta trebuie sa ne preocupe in mod serios, si este necesar sa simtiti in ce masura alegerea corecta a pinzelor pe care le folositi trebuie sa contribuie la aceasta, in aceasta privinta, suntem foarte neglijenti fata de noi insine". Un tablou ia nastere si traieste pe un suport preparat, (panou, panza ele. Pe care il numim subjectil. Terenul, fundatia unui edificiu au o importanta de netagaduit pentru cladire, pentru trainicia ei. Tot astfel, subjectilid, prin natura sa, prin textura, mod de preparare, grad de absorbtie determina modul de pictare a tabloului, aspectul final si, totodata conservarea. Iar calitatea primordiala a unui subjectil este stabilitatea.

Ce s-ar intampla daca fundatiile unei case s-ar dilata si s-ar contracta neincetat? Or, chiar acesta este pericolul care ameninta tabloul. El oboseste si se degradeaza cu atat mai mult cu cat substanta stratului pictural, mai ales cca pe baza de ulei, isi pierde, cu timpul, aderenta si supletea. Ea nu se mai poate adapta, cu elasticitate, deformarilor subjectilului. Trebuie sa procedam astfel cu multa grija, incat aceste deformari sa fie cat mai reduse cu putinta. Intrucat lucrari executate de aceeasi mana prezinta o stare de conservare foarte diferita atunci cand alegerea suportului si prepararea lui difera, trebuie sa examinam ambele probleme. facand abstractie de zid si de folosirea relativ restrinsa a placilor de cupru, sticla etc.

Este vorba, in primul rand, de lemn sau, in zilele noastre, de produsele artificiale derivind din acesta (cum ar fi placajul) sau inrudite cu el (cazul produselor obtinute prin procedeul aglomerarii, de la carton pana la isorel). Suporturile rigide difera de cele suple prin grosimea lor mai mare. Acestea sunt cele mai putin manevrabile si cele mai grele — marele tablou din Anvers al lui llubens cantareste peste o tona, dar este considerat printre cele mai sigure, riscurile de deformare fiind eliminate. Daca anumite materiale, cum este cartonul, sunt friabile, daca unele metale cum este cuprul au inconvenientul de a se dilata mult la caldura, lemnul si-a dovedii calitatile, ceea ce pentru pictura reprezinta un rau mai mic decat fenomenul de extensie. Masurile preventive sunt, De altfel, eficace si cunoscute in mod traditional. Odinioara, pentru confectionarea fie a panourilor, fie a planselor asamblate, lemnul nu era prelucrat decat dupa mult timp de la taiere. Se evita deformarea cu ajutorul parchetajului si taind arborele nu in felii paralele, ci urmand razele care pornesc, din inima lui.

Asa-numitul taiolo Italian era gros si consta dintr-un lemn de esenta moale cu textura omogena (tei, magnoliei american, sicomor). Pictorii flamanzi foloseau panouri subtiri si din lemn de esenta tare, dar spalate do sevele lor solubile si devenite inerte si poroase prin tinerea la apa ani de zile, asa cum se mai practica inca si astazi in unele tari nordice. Sa notam ca unele conifere (pinul, bradul, zada etc. Au provocat adesea accidente locale din cauza pungilor de rasina. Odinioara, carii si anumite ciuperci reprezentau un adevarat pericol. Astazi dispunem de un arsenal eficace de produse nevolatile si stabile impotriva lor, deci cu actiune permanenta cu care putem sa impregnam spatele si laturile panourilor care, in afara de aceasta, vor fi protejate si cu un verni de tip "marina" sau "de exterior". Este o precautie necesara.

Oxidarea influenteaza aderenta pe placa de cupru pentru care "nu avem de facui alta pregatire decat sa taiem in doua un catel de usturoi si sa frecam cu el suprafata de cupru pe care vrem sa pictam" (j. corneille). Sa amintim ca unele picturi de goya au fost, executate pe foi de tabla, califica excelenta comportare a acesteia drept "un fel de tur de foita tehnic, devreme ce se cunosc dificultatile si pericolele care apar atunci cand pictam pe un suport metalic". Lemnul "joaca" sau "lucreaza" numai in sensul latimii. In linele cazuri, aceste variatii ating zece procente dar se pot reduce prin alegerea esentei, a locului de crestere (la marginea sau in mijlocul padurii) si, in sfirsit, prin tratare dupa taiere (tluillaume janneau). In plus, este mai usor de protejat decat panza impotriva efectelor variatiilor de umiditate. El poate fi nu numai impregnat, ci si contra-placat sau parchetat. Astazi se folosesc armaturi metalice cu glisare controlata.

Etuvarea, eliminind riscurile contractiei prin uscare ulterioara, precede procesul de fabricare a placajelor de buna calitate. Incrucisarea foilor respective echivaleaza cu un parchetaj. Cele constituie (mai ales sipcuirea) un excelent suport cu conditia ca cleiul sa reziste la umezeala, sa nu devina friabil prin imbatrinire si, in sfarsit, sa nu permita migrarea spre pictura propriu-zisa a unor elemente componente nedorite (fenoli sau altele). Trebuie deci sa alegem cu grija suportul deoarece solutia este gasita, dar nu intotdeauna aplicata. Ca si pentru isorel, ne vom interesa mai ales de asa-numitele calitati "marine". Tablouri celebre executate pe lemn au avut de suferit ca urmare a transferarii (transpunerii) lor ulterioare pe panza; se poate lesne ghici rolul suparator jucat de extensia acestui suport. Astazi, dimpotriva, se obtin rezultate excelente in restaurarea unei picturi pe panza deteriorate, prin transferarea ei pe un panou de tip placaj al carui spate se imbraca cu o panza noua.

Aceasta imnbracare, fara contact direct cu pictura, compenseaza tractiunea pe lemn si, in afara de aceasta, aminteste pe ce fel de suport a fost executat tabloid. In america mai ales, artistii cauta din ce in ce mai mult suporturile rigide. In franta, tabloul se numeste "pinza", ceea ce reflecta opinia comuna. Anumili pictori, pasionali de ielinica, fac totusi exceptie. Sa-mi fie permis, pentru a nu indica artisti in viata, sa dau aici ca exemplu pe raoul dufy. Cei sase sule de metri patrati ai tabloului sau intitulat "zina electricitate" sunt pictati pe panouri de placaj juxtapuse. Vizitatorii muzeului de arta moderna din Paris cunosc buna lui stare de conservare.

Multe lucrari executate pe lemn erau, intr-adevar, pictate odinioara pe ambele fete, ceea ce le-a si protejai. Fe de alta parte, lemnul a "jucat" doar putin atita timp cat a stat in biserici, unde umiditatea este aproape constanta. In atmosfera uscata a cladirilor noastre supraincalzite au aparut unele accidente; crapaturi largi pe care o restaurare indeminateca reuseste sa le reduca. Mentionam lucrarile promitatoare ale centrului de studii nucleare de la saclay si de la grenoble. Lemnul impregnat cu o rasina polimerizata, apoi iradiat cu raze gama, isi pastreaza aspectul, dar rezistenta sa sporeste (stabilitate dimensionala riguroasa, insensibilitate la apa). Nu mai putrezeste si nu mai este atacat de microorganisme" (r. blanc). Acestea sunt tocmai calitatile pe care le cautam.

* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980