Uleiul este dusmanul uleiului in pictura

Pentru deschiderea culorii, se recomanda culori opace caci, pentru a reprezenta partile luminate, lumina trebuie pe deplin oprita, astfel putind fi reflectata cat mai bine spre privitor. Lumina strabate, de asemenea, profunzimea umbrelor, dar numai difuzata sau reflectata, prin urmare atenuata si colorata de intalnirile precedente. Dar culorile noastre transparente reproduc aceasta lucire filtrata, sub care apare tonul local. Intre opacitatea luminoasa si adancimea umbrita, mode-leul stabileste tranzitia, dar violenta sau blandetea contrastului lor apropie sau indeparteaza fiecare obiect, creind astfel perspectiva. Vom avea de studiat resursele pe care le ofera suprapunerile unor tonalitati mai mult sau mai putin indepartate. Si putem sa ne gandim ca prin transparenta un subjectil colorat (panza gri sau rosie) isi exercita influenta ca sa creeze o dominanta si senzatia de armonie generala. Semnalam urmatoarele vorbe iscusite: "inecind culoarea intr-o abundenta de ulei, asta reprezinta un mare neajuns.

Parerea mea este ca daca vom pune mai mult decat trebuie cateva picaturi chiar si din uleiul cel mai pur, culorile se vor ingalbeni mai mult decat le-ar ingalbeni uleiul cel mai impur, dar din care vom pune numai atat cat trebuie. cu stiu ca un pictor cunoscut are obiceiul sa-si ingrase culorile, tinandu-le in basici si expunindu-le la soare timp de sase luni. Nu stiu daca exista multi carora sa le placa asa cum II plac lui culorile viscoase, dar pot sa spun ca nu am intalnit pe nimeni care sa nu-mi fi spus ca, asa cum fac si eu, atunci cand un pachet de culori se invecheste putin in cutie, il arunca pentru a folosi altele mai proaspete. Adesea se spune ca "uleiul este dusmanul uleiului". Trebuie prin urmare sa si un sa-l alegem bine, apoi sa-l imblinzim. Sinleni "prinsi" intre inuegrirea violenta a inului si lenea, moliciunea, cauze a numeroase accidente, care caracterizeaza uleiul de nuca, de mai' si surogatele lor moderne. In privinta tratarii, impartasim parerea exprimata in manuscris: uleiul, expus la aer.

Intr-un pasaj din scrierile sale, Leonardo da vinci remarca faptul ca fumul unui foc de lemn apare albastru pe un fond inchis si cafeniu pe un fond deschis. Tot astfel, un alb foarte diluat aplicat pe un ton inchis difuzeaza spre albastru. Astfel devine posibila, datorita unui medium, transpunerea in tablou a fenomenelor naturii. Deschis pe inchis da opalescenla rece; "velatura" aiba se comporta ca ceata, dand nastere albastrul departarilor. Ea creeaza, de asemenea, culoarea albastruie a carnatiei, cand rosul vaselor sanguine este voalat de finetea pielii. Procedee care, dupa cum ne arata ziloty, au fost folosite cu atat succes de tiziano, veronese, ruysdael, Poussin. Maniera opusa, inchis pe deschis, creeaza opalescenta calda, folosita in redarea efectelor solare.

O vom regasi in sugerarea pulberii aurii a serii si nu trebuie confundata cu adancirea umbrei despre care am vorbit mai inainte, caci, intr-un caz este vorba de voal, iar, in celalalt, de transparenta. Fara sa tinem o lectie de chimie, semnalam faptul ca transformarile uleiului sunt cu totul altele daca il incalzim cateva ore, fara aer, la temperaturi care odinioara se apreciau dupa fuziunea cositorului, prajirea cojii de pline sau de ceapa, vorbindu-se de "fumegare", de "fierbere" si de "riscul de a da foc casei". Noi am spune ca aceste temperaturi se situeaza intre 250 - 300°). Rezultatele sunt foarte diferite, in functie de intensitatea si durata incalzirii, ca si de faptul daca se adauga sau nu anumiti compusi minerali cum este litarga. Acestea sunt cateva dintre uleiurile "fierte" care vor intra in compozitia mediiimurilor. In sfarsit, un medium permite corectarea unui fenomen optic datorat faptului ca reprezentam pe o suprafata plana culori spatiale in cea de-a treia dimensiune. Ochiul se acomodeaza intotdeauna, explica louis lloutecoeur.

Pe o anumita culoare apropiata de rosu-portoraliu. Iii oboseste in vecinatatea altor culori ale aceluiasi plan (in cazul tabloului), inzestrate cu o opacitate egala, deoarece, in functie de locul lor in spectru, le vede pe unele ca un miop, iar pe altele ca un presbit. Sa presupunem ca aceste culori sunt de transparente diferite; din aceasta cauza, ele inainteaza sau se retrag in raport cu planul tabloului, deoarece opacitatea apropie, transparenta indeparteaza. Dar un medium poate fi adaugat astfel incil fiecare culoare sa apara ia departarea voita pentru a o vedea clar. Poate ca de aici deriva cauza acelei satisfactii a ochiului pe care ne-o dan atitea tablouri vechi, dar pe care ne-o refuza verniurile colorate din secolul trecut.

* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980