Lumina absorbita poate sa se transforme nu numai in caldura. Ea se va conforma, de asemenea, principiului conservarii energiei, devenind electricitate (baterii solare), chiar miscare (rotirea in vid intr-o fiola a moristii cu aripioare negre si albe). Ea se mai poate transforma si in alta lumina, cu o lungime de unda diferita. Transform ind astfel ultravioletele, fata de care ochiul este insensibil, in radiatii vizibile, obtinem efectele luminii negre in vitrine sau la teatru, iar in publicitate, stralucirea culorilor fluorescente. Lumina se transforma adesea in energie chimica, creatoare, in special in cazul plantelor, distructiva cand energia pe care o poarta un foton este mai puternica decat cea care leaga doi atomi. Acest lucru este foarte important pentru noi, din urmatoarele motive: 1 Energia fotonilor scade in functie de pozitia lor in spectru, ultravioletul fiind cel mai activ, rosul cel mai slab.
Acest fapt ne explica de ce putem minui nestingheriti, in lumina rosie numeroase tipuri de pelicula si de hartii fotografice). Forta care sudeaza intre ei doi atomi, numita energie de legatura, variaza in functie de natura lor. Din aceasta cauza, vom avea pigmenti — de pilda un rosu de fier sau un oxid de crom — inalterabili sub sursele cele mai violente, deoarece energia lor de legatura o depaseste pe cea a celor mai violenta fotoni; altii vor ramane stabili, dar numai in lumina difuza, in care ultravioletul lipseste. In fine, exista altii care, putin cite putin, se altereaza oriunde, sub actiunea fotonilor, lasind un reziduu uneori negru (ca in cazul vermillonu-lui), dar de cele mai multe ori incolor. Dar, aceasta distrugere este cu atat mai rapida cu cat pigmentul este mai razletit mai diluat, deci mai descoperit si expus intalnirilor. De aici insistenta cu care recomandam sa nu nuantam niciodata cu o culoare putin solida. De asemenea, prin intermediul unui proces chimic, lumina ne excita nervul optic.
Lumina este si vibratie. Exista o oarecare analogie intre paleta pictorului si un post receptor de radio. Ambele sunt scaldate de o multime de radiatii diverse. Rotirea butonului de acord sau prelevarea unei anumite paste de culoare echivaleaza cu captarea unei anumite radiatii si cu eliminarea altora. Un fapt la care ne gandim mai putin este acela ca exista o identitate de natura intre undele de lumina si undele radio. Desi ne sunt necesare mijloace diferite pentru a le percepe, si unele si altele fac parte din aceeasi familie — cea a undelor electromagnetice. Acestea se deosebesc intre ele doar prin lungime.
Exista unde mai lungi de un kilometru si unde mai scurte de o miliardime de milimetru, cele intermediare ocupind spatiul dintre ele. Aceasta variatie continua poate fi comparata cu seria de note a unui pian urias. Celor mai grave le corespund undele utilizate in radiofonie si televiziune. Toata lumea stie ca statiile emitatoare. Difera tocmai prin lungimile lor de unda. Acestea pot varia de la mai multi kilometri la un centimetru. Mai jos, intr-o zona mai medie, se situeaza razele infrarosii si, mai departe spre acut, o mica octava de unde inferioare unei miimi de milimetru, constituie zona sensibila pentru ochiul nostru, pe care o denumim "lumina vizibila".
Apoi, prin ultraviolete pe care noi nu le percepem insa albinele da, trecerea se face spre radiatii din ce in ce mai scurte, imperceptibile pentru simturile noastre, dar foarte active. Mentionam, pentru ca au rol urias in alte domenii, razele x, gama si cele cosmice. Emisiunea luminii este adeseori insotita de caldura. Se stie ca ea incepe cu rosul inchis si tinde spre albastru, pe masura ce temperatura creste. De unde rezulta ca avem de-a face nu numai cu o singura radiatie, ci cu un amestec extrem de variat, mai mult sau mai putin complet si echilibrat al diferitelor radiatii si a carui compozitie se modifica in functie de natura sursei, intr-un astfel de ansamblu, diferite procese naturale sau artificiale opereaza unele selectii si ne dau senzatia culorii. Cele comporta, in special, fenomenele datorate refractiei. Dintre aceste unde de o mare varietate de lungime, ochiul nostru nu le percepe decat pe unele din ele.
Amintim ca acest spectru vizibil porneste de la rosu (vecin cu infra-rosul) si se opreste la violet (vecin cu ultravioletul, 0,4 pana la 0,2). De aici provine intinderea spectrului solar. Acestuia, ca si eclerajului nostru prin incadescente (diferite combustii, tampi cu filament) fi se opune lumina rece, ale carei radiatii, emise prin fluorescenta sau descarcare in 207 gaze sunt intotdeauna limitate ca spectru.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980