Recapitulind unele concluzii ale cercetatorilor "undele telepatice" se transmit instantaneu (cu o viteza comparabila cu viteza luminii) si in toate directiile (experimentatorul aflat in subsolul unui spital din Bucuresti induce somn hipnotic prin telepatie unui subiect aflat la etajul III). O observatie: nu toti cercetatorii pun pe seama hipnozei somnul obtinut prin telepatie; se spune ca hipnoza si sugestia se obtin, obligatoriu, prin intermediul cuvantului in prezenta "subiectului" , in timp ce comunicarea telepatica necesita o imensa concentrare a "emitatorului" cu evocarea chipului, a imaginii "receptorului" aflat la distanta. Somnul prin telepatie sau "transa telepatica" se poate obtine chiar fara instiintarea celui interesat (de aceea savantii de talia lui gh. Marinescu nu accepta ca astfel de "tehnici terapeutice" sa intre pe mana oricui). Aceste "unde" trec prin substante prin care alte unde si radiatii nu pot trece (subiectul se afla izolat in asa-numita "cusca faraday" adica intr-o incanta cu pereti de plumb,. Dar reactioneaza prompt — si controlabil — la comenzile primite din exterior. Comenzile au in vedere variatia de tensiune arteriala, de pilda, care se inregistreaza cu maximum de obiectivitate).
Dar sunt ele, intr-adevar, "unde" din seria celor cunoscute? Se pare ca nu. Unii le leaga de gravitatie, altii de magnetism, de electromagnetism, de radiounde. Ce este telepatia sau, numiti-o cum vreti, aceasta transmitere la distanta de imagini, sunete, stari ale sistemului nervos, aceasta emi-sie-receptie intre doua creiere umane fara nici un mijlocitor tehnic? neputand raspunde (inca) la intrebarea fundamentala, cercetarea isi continua activitatea si alte intrebari apar. Este un. Dar de la natura sau o tehnica?
Este in buna masura o tehnica — raspund unii dintre "telepati". Iata si ci te va "indicatii" pentru acei viitori cercetatori care vor sa si-o insuseasca: cel ce vrea sa comunice "de la creier la creier" cu un semen de-al sau trebuie sa se instaleze confortabil intr-o incapere lipsita de excitanti externi. Apoi sa se debaraseze, treptat, printr-un efort de vointa, de Orice tensiune nervoasa. Pe plan psihologic va trebui sa faca abstractie de propriile emotii si griji, sa aiba deplina incredere in fortele sale. Dupa ce a inceput transmisia este contraindicat Orice monolog interior. Atingerea obiectului, explorarea lui amanuntita, daca imaginea lui se cere transmisa — sunt obligatorii ca si aducerea cat mai vie in memorie a chipului celuilalt, stabilirea legaturii intre aceasta si imaginea de transmis, (intre noi fie vorba, daca am reusi performanta unei asemenea detasari de propriile tensiuni nervoase si psihice, fara alte veleitati de telepati, tot ar fi ceva. Consumul tranchilizantelor si hipnoticelor ar scadea simtitor; buna dispozitie pe care o poate aduce un somn bun, odihnitor, ar reprezenta numai o parte din binemeritata rasplata a unei mai bune cunoasteri si colaborari cu propriul nostru creier).
S-au facut experiente si pe animale. La un "simplu" ordin mental, un caine (nu Orice caine, ci unul bine dresat, obisnuit cu oamenii si cu comenzile lor ciudate) s-a oprit in mijlocul unei incaperi, a sarit pe un scaun, apoi pe o masa, a gasit bucata de hartie — pe care trebuia s-o gaseasca; intr-o alta zi, acelasi caine s-a suit, la fel, si a dat jos un tablou. Avea voie, i se comandase expres o asemenea actiune,. Dar numai prin "telepatie41 — aici parca nu mai merge deloc termenul, ce ziceti? — "emitatoru". Uman — aflandu-se intr-o incapere alaturata). Conducatorul experimentului era un vestit cercetator al sistemului nervos.
Tot el a avut fantezia sa puna ciinii "sa numere" , sa perceapa, adica, cifrele transmise de creierul omenesc si sa latre de atitea ori de cite ori i se indica in gand. S-a propus la un moment dat cifra ". Cainele a latrat de 7 ori, a facut pauza si apoi a mai latrat de 7 ori. Se zice ca ei nu pot jongla cu cifre peste 10). Daca i se aseza in fata o pasare impaiata sau alt "obiect" concret, cainele latra mai cu sirg dovedind, aidoma multora dintre noi, ca nu pretuia notiunile prea abstracte, nici cifrele de dragul cifrelor. Dar sa trecem de la experientele propriu-zise la un set de fapte oarecum banale, adica aflate la indemina oricaruia dintre noi. E lucru constatat, de pilda, ca intre mama si copil exista legaturi biologice de un tip aparte, in spital, proaspetele mame nu stau laolalta cu nou nascutii lor.
Si, totusi — care mama nu stie asta? — cand copilul plange, ea — nu-l aude, fireste, copilul este mult mai departe — simte ca un fel de ingrijorare. Daca, insa, pe mama o doare destul de puternic ceva, copilul incepe sa planga "din senin". Medicii pediatri au observat cu uimire aceasta reactie a celor mici. O femeie simte Dureri atroce in stomac. In acel moment, fiica ei, aflata la departare de vreo doua mii de kilometri, era supusa unei interventii chirurgicale despre care mama nu stia nimic.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977