Daca vom insista aici asupra naturii uriteniei, asta ar putea parea un fel de repetare a lucrurilor pe care le-am spus mai inainte, Intrucat din toate punctele de vedere cu o socotesc la antipodul acelor trasaturi pe care le-am pus la temelia calitatilor frumusetii. Dar cu toate ca , ea nu se opune intru lotul proportiei si adecvarii ; caci este pe deplin posibil ca un lucru sa fie urit in ciuda proportiilor sale si in ciuda potrivirii sale perfecte pentru tot felul de scopuri. De asemenea ma gandesc ca uritenia poate corespunde destul de bine ideii de sublim. In schimb n-as vrea catusi de putin sa insinuez ca uritenia in sine ar fi o idee sublima, in afara de cazul in care se imbina cu calitati ce stirnesc o spaima puternica. Gratia este o notiune care nu difera mult de cea de frumusete ; ea consta cam din aceleasi elemente. Gratia se leaga de atitudini si miscare. In amandoua aceste domenii, pentru a fi gratios, este nevoie sa dispara Orice aparenta de greutate.
E nevoie de oarecare mladiere a trupului si de un echilibru al partilor componente, in asa fel incat sa nu se stanjeneasca una pe alta, si nici sa nu para despartite de unghiuri ascutite si abrupte. Tocmai din aceasta usurinta si rotunjime, in aceasta delicatete a atitudinii si miscarii, consta toata vraja gratiei, si ceea ce numeste lumea "je ne sais quoi" dupa cum va constata fara nici o dificultate Orice persoana care contempla cu atentie venera de medici, antinous sau Orice statuie indeobste recunoscuta a fi gratioasa in cel mai inalt grad. cand vreun corp este alcatuit din parti netede si lustruite, care nu se suprapun si nu se inghesuie unele peste altele fara a vadi nici un fel de asprime colturoasa ori contururi neclare, fiind totodata de o forma regulata, cu il socot elegant. Eleganta este inrudita indeaproape cu frumusetea, difera de ea doar prin aceasta regularitate a trasaturilor ; intru-cit aceasta reprezinta o deosebire esentiala prin impresia pe care o produce, s-ar putea prea bine sa fie vorba de alta categorie. Aici plasez toate acele opere de arta delicate si armonioase care nu imita nici un obiect precis din natura — cum ar fi cladirile elegante si mobilele. cand Orice obiect poseda calitatile susmentionate, sau cele ale corpurilor frumoase, si este in ansamblu de dimensiuni mari, este foarte departe de notiunea de frumusete pro-priu-zisa: cu il numesc rafinat sau, tacut. Descrierea de pana acum a frumusetii, asa cum este ea vazuta de ochi, poate fi ilustrata foarte bine descriind natura obiectelor care produc efecte asemanatoare la pipait.
Eu denumesc aceasta frumosul simtit prin varful degetelor. Corespunde admirabil elementului care stirneste acelasi gen de incantare vederii. Exista un lant al tuturor senzatiilor noastre ; ele sunt doar tipuri diferite de simtire, destinate sa fie impresionate de diferite soiuri de obiecte, dai' impresionate toate in acelasi chip. Toate corpurile care sunt placute la pipait isi datoreaza aceasta calitate faptului ca opun o rezistenta foarte mica. Rezistenta fie fata de miscarea pe suprafata lor, fie la apasarea unor parti asupra altora ; daca primul gen de rezistenta este usoara, spunem ca respectivul corp este neted ; in cel de al doilea caz, spunem ca este moale. Principala placere pe care nc-o aduce pipairea obiectului consta in una sau cealalta din aceste calitati ; si daca ele se imbina, placerea noastra sporeste foarte mult. Lucrul acesta este atat de evident incat merita mai degraba sa-l folosim pentru a ilustra alte idei, decat sa fie ilustrat el insusi prin vreun exemplu.
Al doilea izvor ai desfatarii pentru simtul tactil, ca si pentru toate celelalte consta in aparitia neincetata a unui element nou ; si constatam ca acele corpuri a caror suprafata variaza la fiecare pas sunt cele mai placute sau mai frumoase pentru varfurile degetelor noastre, asa cum poate recunoaste oricine se serveste cum trebuie de acest simt. Cea de-a treia insusire al unor asemenea obiecte consta in faptul ca desi suprafata isi schimba mereu directia. Aceasta schimbare nu se produce niciodata brusc. Aplicarea brusca a oricarui lucru este totusi dezagreabila, chiar daca impresia in sine nu are mai nimic sau absolut nimic violent. Aplicarea rapida a unui deget mai putin cald sau mai rece decat de obicei, fara a atrage atentia in prealabil, ne face sa tresaririi ; un efect similar il are si o usoara dar neasteptata bataie pe umar. Iata de ce corpurile colturoase, corpurile care isi modifica brusc directia cord tirului,i aduc prea putina placere simtirii. Orice asemenea schimbare este un fel de catarare sau cadere, redusa la proportii miniaturale ; asa ca patratele, triunghiurile si alte figuri unghiulare nu sunt frumoase nici la vedere, nici la pipait.
Oricine isi compara starea de spirit cand a-finge corpuri moi, netezi, variate, necolturoase, cu cea in care se afla la vederea unui obiect frumos, va репере o izbitoare similitudine a efectelor amindurora ; ceea ce ne poate duce destul de departe catre descoperirea cauzei lor comune. In aceasta privinta, pipaitul si vazui difera doar din cateva puncte de vedere. Pipaitul percepe placerea moliciunii, care nu este primordial rezervata vazului ; pe de alta parte vazul percepe culoarea, la care pipaitul este insensibil ; invers, pipaitul are avantajul obtinerii unei placeri dintr-o caldura moderata ; in schimb ochiul se delecteaza cu marimea infinita si cu multitudinea obiectelor sale. Dar exista o atare asemanare intre placerile produse de aceste simturi, incat ma simt inclinat sa-mi inchipui ca daca ar fi posibil sa discernem culoarea prin pipait (asa cum se zice ca au izbutit sa faca unii orbi), aceleasi culori si aceeasi dispunere a coloritului pe care vazul le gaseste frumoase, ar fi la fel. De agreabile pipaitului. Dar, lasind la o parte presupunerile, sa trecem la alt simt — auzul. Frumusetea sunetelor.
Si in ceea ce priveste acest simt constatam ca tot moliciunea si gingasia ne impresioneaza ; in ce masura sunetele dulci sau frumoase corespund descrierilor noastre referitoare la frumusetea perceputa de alte simturi, trebuie sa decida experienta fiecaruia. Milton a descris acest gen de muzica in unul din poemele sale de tinerete "l’allegro". Cred ca nu mai este nevoie sa spun ca milton era foarte priceput la aceasta arta si ca nici un om n-avea o ureche mai fina, imbinata cu o maniera, mai fericita de a exprima impresiile produse asupra unor simturi, cu ajutorul unor metafore legate de alte simturi. Iata aceasta descriere: de coltii grijilor ma poti scapa oricind scaldindu-ma-n al lydiei aer bland in sonuri ce adesea unduiesc — dulci valuri prelungite-п zvon ceresc cu zel nauc si zburda cu folos prin labirinturi trece glas duios desface Orice lanturi care trainic stringeau al armoniei suflet tainic sa mai alaturam la aceasta moliciunea, ondulatia si continuitatea neintrerupta, gradarea fara efort a frumosului in alte lucruri. Toate diversitatile simturilor cu impresiile lor mereu altele se vor lamuri si limpezi unele pe altele pentru a realiza in final o idee clara si unitara asupra intregului, in loc sa o intunece prin complicatia si varietatea lor.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977