Modularea regleaza numai intalnirile tonurilor de culoare ("hue"). Si alte apropieri prezinta interes pentru vedere. Cele marcheaza diferente privind alte doua dimensiuni ale culorii: valoarea "value" (caracter deschis sau inchis) si saturatia "chroma" (stare pura sau degradeu). De unde contraste avand un domeniu midi mai intins, dar in continuu prezente sub disciplina modeleului. Cele sunt mai frecvente chiar decat cele obtinute prin modularea nuantelor, deoarece intereseaza, in afara de pictura, tot ceea ce este desen sau decoratie monocroma. Si aici trebuie evitata obosirea ochiului: "lumina raneste daca apare brusc, afirma cu justete meriume, inainte de a trata clar-obscurul. Tot astfel, din cauza contrastului prea violent "daca tonuri foarte inchise sunt opuse tonurilor prea deschise, acestea pot sa para decolorate.
Efectul este in acelasi timp crud si fad. Iata de ce sunt necesare zone de tranzitie, pentru a evita ca ochiul sa fie violentat. Pentru a sustine ideile prin exemple, precizam, cu jacque derrey, ca dozarea zonelor de urnbra, de lumina si de demi-tente a fost determinata astfel, la rubens: 2 3 de demi-tente si numai 1 3 de lumina si umbra aditionate, "in timp ce unii pictori care lucreaza in clar-obscur reduc la mai putin de 1 20 suprafata rezervata culorilor luminoase si hi 1 10 pe cea a demi-tentelor (reinbrandt "lectia de anatomie"). Apropierea exalta diferentele intre suprafetele care prezinta grade diferite de saturatie ale aceluiasi ton sau ale griului. Un exemplu cunoscut este aparenta de caneluri pe care o determina juxtapunerea diferitelor degradeuri ale aceleiasi culori, aplicate in a plat. Daca vrem sa masca m acest fenomen in zona de vecinatate a contactelor trebuie inchisa in mod progresiv partea mai putin saturata si luminata partea mai viguroasa a degradeului. Aceasta, urmand indemnul lui chevreul, ne determina sa spunem ca realitatea nu trebuie pictata asa cum este, ci asa cum nu este.
In caz contrar redarea fidela in aplat a unor planuri spatiate in mod diferit ar lasa impresia de decupare directa sau de decor de teatru. Cititorul este rugat sa lina cont de o oarecare nesiguranta a vocabularului, deoarece aici nu atribuim cuvantului "tenta" (ton) un sens la fel de precis ca acela dat de "hue". Aceasta capcana a fost evitata cu abilitate do manct, caruia II revine un merit cu atat mai mare, dupa cum observa emile zola, cu cat "el mi evita manifestarile mai bruste din natura si trece de la alb la negru fara ezitari". Sa notam o alta subtililatd a lui manei: introducerea. Prin contur, a tonului de tranzitie. Fiecare dintre aceste degradeuri a fost aplicat in mod absolut uniform. Or.
Contrastul le da aspectul unor caneluri. Pentru Le prezenta ca aplaturi perfecte, nu trebuie sa aplicam tonuri uni, ci alterna tio inchise si deschise in apropierea contactelor (v. realizarile lui vasarely).
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980