Omul are nevoie de valori, de valori morale in mod deosebit. Cele sunt valori "ale solidaritatii sociale". Normele, preceptele morale II usureaza accesul la valori, II arata drumul. Cele devin criterii. Cu ajutorul lor omul mentine acea "homeostazie spirituala" care-i este necesara si pe care trebuie s-o privim mai mult ca tendinta spre echilibru decat ca echilibru propriu-zis. In lipsa "armoniei interioare" omul se simte, in ceasurile sale de sinceritate, un ratat. In astfel de cazuri realizarea insasi a omului este primejduita.
Omul devine sarac. Sarac sufleteste. Nu-si mai doreste nimic. Sau prea putine. Dar adevarata saracie umana tocmai asta este. Si poate fi iremediabila. Pentru ca, dupa cum spunea marx, "omul bogat este cel care are nevoie de totalitatea de manifestari umane ale vietii, omul pentru care propria sa realizare exista ca o necesitate interioara, ca o nevoie".
Recunoscute ca "valori ale solidaritatii sociale", valorile morale, spune hartmann "alcatuiesc un tribunal in fata caruia intentia si actiunea omeneasca trebuie sa raspunda". Dar exista etici ale realizarii, ale actiunii, reprezentante ale progresului istoric si sociale (morala claselor in ascensiune) si exista etici ale resemnarii. Cele din urma propaga o morala a claselor conservatoare care n-ar dori sa paraseasca scena istoriei. Asa-zisa "puritate", asa-zisa "perfectiune morala", ascetismul, libertatea redusa la o singura latura a ei — "libertatea interioara" (irealizabila in fapt fara cealalta latura, libertatea "exterioara", adica obiectiva, libertatea sociala, bazata pe eliberarea de exploatare, de instrainare) sunt cateva dintre "valorile" propovaduite de eticile in declin. Idealul etic este, in acest caz, unul subiectivist, negativist. Iata, deci, ca exista si o dialectica a valorilor: ceea ce intr-o anumita epoca sau in anumite conditii reprezinta valori supreme, in alte imprejurari devin valori "de a doua mina" sau chiar "nonvalori". Ca esxemplificare vezi "cavalerismul" epocii feudale, hipertrofierea asa-zisei "demnitati" a "simtului onoarei" sau a loialitatii fata de biserica care se "rezolvau" nu o data cu sacrificii de vieti omenesti; mai vezi "curajul", "neinfricarea" unor razboinici de profesie sau "invulnerabilitatea" — caricaturala uneori — a unor vedete din filmele cu cow-boys.
Si mai vezi, fata in fata cu toate acestea, cinstea, simplitatea, modestia poporului roman — omenia se poate aprecia lesne care dintre ele "valoreaza mai mult". , cum ar fi valorile politice, de exemplu. Ceea ce reprezenta binele omului nu era socotit intotdeauna folositor din punct de vedere politic, in societatile impartite in clase antagonice acest divort intre etica si politica era cunoscut si recunoscut. Ceea ce a antrenat si dezechilibre interioare cu atitudini de acceptare si inacceptare a ordinii existente. La noi este o ingemanare a eticului cu politicul. Codul moral al comunistilor exprima, chiar prin simpla denumire a lui, faptul ca valorile politice in romania sunt valori morale. Valorile politice -— tot atitea valori morale inalt situate pe scara progresului, se cer, cu necesitate, realizate zilnic, pe scara din ce in ce mai larga.
Daca libertatea n-o putem reduce la simpla "necesitate inteleasa", deoarece adevarata libertate umana nu se declanseaza automat in momentul luciditatii depline, al "intelegerii necesitatii", ci mai presupune si anume conditii obiective si subiective pentru traducerea ei in fapt, cu atat mai putin adevarata realizare umana o putem obtine automat in urma realizarilor din economie sau din organizarea sociala. Transformarea revolutionara a omului — care presupune ample revolutii in psihicul uman, constient si inconstient, avand ca suport material profunde restructurari (de sens, cuprindere, durata) ale unor procese, cunoscute sau nu, din creier, nu se poate infaptui in absenta transformarii revolutionare a societatii. Dar cele doua transformari raman, totusi, doua procese distincte. Cer eforturi sustinute, pricepere si responsabilitate, proiecte stiintific elaborate pentru fiecare in parte. Este ceea ce a facut partidul comunist roman prin elaborarea codului etic al comunistilor, a programului de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a romaniei spre comunism (ceea ce va desavirsi prin elaborarea, pana ia congresul al xiii-lea, a urmatorului program privind devenirea in continuare a romaniei) — in care dupa cum stim, transformarea socialista a omului ocupa un loc aparte, de prima importanta.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977