Un tablou ne apare diferit in functie de lumina la care a fost pictat, iar apoi de cea in care a fost expus. In afara de efectul variatiilor puterii de iluminare, cele de mai sus explica multe deceptii si reprosuri la vernisajele unor expozitii: "tablou meu nu se vede, lumina este proasta", reprosuri bine cunoscute de filantropii care isi asuma sarcina expunerii. Lumina in sine nu este proasta, dar nu este cea din timpul executarii picturii. Raul este o forma atenuata a efectelor pe care le-am evocat mai sus. Ce sugestii practice ne ofera aceste observatii? Desigur, trebuie sa luam unele precautii, usor de ghicit, dar sa si exploatam, cunoscandu-le mai bine, avantajele pe care le tainuiesc. Pentru ca efectele se obtin usor si le avem, ca sa spunem asa, in permanenta sub control.
Pornind de la o sursa "alba", obtinem o lumina colorata folosind un filtru, adica o placa transparenta colorata. Rezultatul este exact acelasi daca examinam o suprafata amplasind filtrul fie intre sursa si obiect, fie intre obiect si ochi. In primul caz folosim proiectoarele. In cel de-al doilea apropiem de ochi un fragment de vitraliu sau o placa transparenta colorata. Dar, in loc sa punem aceste filtre la ochi, le putem amplasa pe insasi suprafata pe care trebuie sa o examinam, si vor realiza exact ceea ce numim un glasiu. Glasiul este mijlocul de a dispune local de o lumina colorata. Dorim sa stim ce vor deveni sub el diversele culori opace?
Vom face o tabla ca la sah asezind, de pilda, benzi verticale de culori flashe pe care le vom incrucisa cu benzi orizontale de culori in ulei cu tendinta de transparenta, diluate cu medium flamand si cu esenta. Aceasta ne va permite sa cunoastem dinainte rezultatul final al suprapunerilor. Vom sti, de asemenea, ce culori sa asociem ca sa obtinem efectele despre care vom vorbi mai jos. Pentru problema de fata, a eclerajului, vom retine ca, in functie de sursa folosita, fiecare dintre diferitele culori ale unui tablou va deveni luminoasa sau se va stinge, dupa cum va primi sau nu raze din propria-i familie. Astfel, un galben este aproape la fel de luminos ca un alb, cand ambele sunt expuse intr-o lumina portocalie sau verde, dar daca aceasta este violeta, galbenul tinde spre un negru brun. Decoratorii si machclistii nu duc lipsa de recomandari cum sunt cele ale centrului de informatii al culorii: "galbenul de crom pare mai viguros, mai stralucitor; nu faceti tonurile de galben stralucitoare, pentru ca la lumina zilei vor parea albe. Vcrmijlon-ul pare mai rosu, iar tonurile lacurilor, de asemenea, se intensifica.
Va trebui deci ca tonurile rosii pregatite seara sa fie mai atenuate decat sunt in realitate. Albastrul inchis pare galbui si mai curand pal decat inchis, albastrul deschis tinde spre gri, ultra-marinul nu se shimba aproape deloc. Va trebui ca tonurile albastre sa le pregatim mai curand inchise decat deschise. Tonurile verzui vor trebui deplasate spre galben daca le executam la luminii. Acelasi lucru este valabil si pentru nuantele de verde veritabil. cand tonurile trebuie vazute in lumina, asa cum se intampla la teatru, in cafenele, braserii etc. E nevoie sa tinem seama si de alte efecte.
Dar, oricat de pertinente sunt, adeseori, astfel de sfaturi, ele nu sunt scutite de interpretari inexacte cu atat mai mult cu cat nu sinlem niciodata siguri ca ne aflam in conditiile de ecleraj la care ele se refera. Nimic nu echivaleaza cu experienta pictorului si cu sensibilitatea lui, atita timp cit, cu putin mestesug, el le poate imbogati pe amin-doua. Daca se afla in situatia delicata de a executa lucrari (sub lumina artificiala) destinate sa fie expuse ziua sau invers, el va compara, ca sa-si aminteasca, actiunea pe o foaie alba a doua feluri de lumina, separindu-le una de alta printr-un carton asezat perpendicular. Va putea merge mai departe, intinzind benzi de culori paralele de la un capat la altul al foii; astfel ele vor fi comparate sub doua feluri de lumina. In sfarsit, el va merge pana acolo incat va alege un "transparent" colorat sau, mai bine, va compune un lichid de glasiu care va conferi jumatatii expuse la lumina zilei aspectul celei vazute in lumina artificiala. In timpul lucrului aplicarea unui astfel de filtru pe benzile de culoare pe care conteaza ca le va folosi, II va informa cu exactitate pe pictor asupra variatiilor la care se poate astepta, si-i va sugera remediile.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980