I. Pavlov considera ca cele mai importante functii ale emisferelor cerebrale rezulta din activitatea a doua mecanisme fundamentele: mecanismul formarii legaturilor temporare intre agentii din lumea exterioara si activitatea organismului sau mecanismului reflexelor conditionate si mecanismul analizor hor, adica al acelor structuri care au drept scop analiza complexitatii lumii exterioare, descompunerea ei in elemente componente. Scoarta cerebrala primeste excitatii-informatii de la organele de simt care se afla in contact direct cu lumea exterioara precum si de la organele interne, truditoarele lumii interioare. Le primeste in astfel de zone specializate (pentru auz, vaz, senzatii tactile a urmeaza "prelucrarea" acestor informatii, aici in "centrii" respectivi. Exista in fiecare localizare de acest gen un nucleu central, unde are loc analiza de finete, unde se fac diferentierile de nuanta in timp ce la periferia zonei respective celulele se amesteca cu cele ale altor arii, cu celulele apartinand, eventual, altui tip de "analizor". Acestea din urma sunt capabile de o analiza mai putin fina, de o analiza mai "in mare" a lucrurilor. Dar ele pot prelua, la nevoie, multe din sarcinile portiunilor centrale ale ariilor pe care le reprezinta. Un singur exemplu: asa numita "zona motorie" de pe scoarta cerebrala primeste spre analiza si informatii posturale de la asa-numitii receptori proprioreceptivi, din interiorul organismului; este, prin urmare, concomitent, si zona senzitiva ceea ce II permite sa participe mai eficient la executarea miscarilor de finete, inalt diferentiate, caracteristice zonei cor-ticale motorii.
Dupa lezarea centrilor corespunzatori se poate ajunge la restabilirea functiilor neuropsihice printr-un mecanism numit de compensatie. Din ce in ce mai mult castiga teren, in ultima vreme, o conceptie ce are in vedere regimul functional si nu "geografia" localizatio-nista oarecum statica a functiilor (conceptia localizarii sistemo-dinamice elaborata de r luria). Au mai ramas nedescrise unele zone de "arhipalium" — sau "paleocortex" — portiunea cea mai veche a cortexului cerebral situata spre interiorul emisferelor cerebrale. Aici ajung in principal "informatii" de la organele interne. Este zona de proiectie a unor importante reflexe ai caror centri se gasesc in trunchiul cerebral: cardiace, circulatorii, respiratorii etc. Dar fireste functiile organelor interne mai au si alte proiectii in cortexul relativ recent achizitionat pe scara evolutiei — in neocortex). Calea" pe care urca excitatiile de la organele din interiorul organismului spre scoarta reprezinta asa-numitul "sistem reticulo-hipotalamico-limbic"ceea ce necesita unele explicatii.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977